Cei care se vor odihni în aceste zile în sânul naturii sunt atenţionaţi privind riscurile care le poartă muşcătura căpuşelor. Odată cu sosirea primăverii căpuşele devin active, iar în lunile aprilie-iulie numărul lor este în creştere, descrescând în perioada august-septembrie. Conform specialiştilor Centrului Naţional de Sănătate Publică, căpuşele au o răspândire extrem de vastă, fiind întâlnite atât în localităţile rurale cât şi în cele urbane, scrie realitatea.md.
Solicitată de IPN şefa Centrului supravegherea şi controlul bolilor transmisibile al CNSP, Natalia Caterinciuc, a declarat că locurile preferate ale căpuşelor sunt pădurile umbroase şi umede, poieniţe cu multă iarbă, câmp deschis cu arbuşti, parcuri, vile, zone de odihnă şi agrement, în apropierea bazinelor acvatice cu o vegetaţie abundentă. Omul este atacat accidental când ajunge în arealul de răspândire a căpuşelor. În momentul muşcăturii, căpuşa secretă salivă ce conţine substanţe biologic active anestezice şi muşcătura este indoloră şi rămâne neobservată. În timpul alimentării cu sânge căpuşa poate transmite omului un şir de agenţi microbieni, care pot provoca maladii grave şi anume borrelioza Lyme, encefalita, rickettsioze, tularemia etc.
Specialiştii atenţionează că pentru a preveni agăţarea căpuşelor este necesar a evita mediile în care acestea vieţuiesc. Totuşi, dacă mergem în zonele respective e nevoie să purtăm îmbrăcăminte cu mâneci şi pantaloni lungi de culori deschise, pentru a observa rapid căpuşele agăţate. Trebuie să inspectăm periodic tegumentele, părţile descoperite ale corpului, pentru a depista şi îndepărta cât mai rapid căpuşele. La întoarcere din natură obligatoriu trebuie verificate hainele şi lingeria, corpul, îndeosebi în regiunile cu piele fină – sub braţ, regiunea inghinală, genunchi, abdomen, gât şi cap. Mai trebuie pieptănat minuţios părul cu un pieptene des, trebuie făcut un duş şi spălate hainele.
În cazul prezenţei pe corp a căpuşei, aceasta se va înlătura cât mai rapid posibil. Nu se recomandă răsucirea, smulgerea, strivirea acesteia, de asemenea aplicarea uleiurilor sau a ojei. Aceste proceduri sporesc riscul de transmitere a infecţiei. Natalia Caterinciuc spune că în cazul când este depistată o căpuşă ataşată pe tegument, se recomandă utilizarea unei pensete cu vârful subţire pentru a putea apuca căpuşa cât mai aproape de cap. Printr-o mişcare delicată, dar fermă, se extrage căpuşa din piele. Locul muşcăturii se spală cu apă şi săpun, şi se prelucrează cu tinctură de iod sau alcool etilic. Căpuşa extrasă trebuie distrusă.
Specialiştii subliniază că nu orice muşcătură de căpuşă se soldează cu apariţia bolii. Totuşi, dacă apar simptome clinice, cum ar fi afecţiuni dermatologice cu apariţia eritemului migrator, febră moderată, cefalee, slăbiciuni, dureri în articulaţii şi muşchi, inflamaţia nodulilor limfatici regionali, este necesară adresarea precoce la medic.
(Sursa: realitatea.md)
