Sună cinic, dar la începutul săptămânii glumeam cu colegii despre un autobuz în flăcări, singurul care ar mai putea răsturna deznodământul electoral. Aseară, fără să ştim de spatele unui nou autobuz incendiat în Copou, făceam aceeaşi constatare cinică într-un grup restrâns, la petrecerea Ziarului de Iaşi. Cred că prezicerea şi îndeplinirea sa au fost simultane.
Bineînţeles, scenariul a devenit comun după tragedia Colectiv, iar şocul, lovitura de teatru din ultima săptămână de campanie, a devenit de asemenea o constantă de la Băsescu încoace, toată lumea aşteptând, de fiecare dată, să cadă meteoritul.
Până şi Mihai Chirica a pomenit conspiraţia, spunând că nu o ia în calcul, traducerea din subtext fiind „da, mi-e frică de o conspiraţie”. Autobuzele ard pentru că un organism bolnav, sistemul de transport, la un moment dat cedează. Din senin, după 10 ani de ignorare a problemelor. Indiferent de generaţia din care fac parte, ard toate tipurile de autobuze. Cel de ieri e din ultimul lot adus de Vasile Pușcașu, Primăria plătind dublu decât preţul de piaţă, evenimentul în flăcări fiind o ironie tocmai a acestui fapt, o pedeapsă tardivă, când Pușcașu şi-a cheltuit de mult banii şi nu se mai poate face nimic.
Autobuzele ard ca singura formă de manifest public – că în rest societatea civilă, Putere şi Opoziţie dorm adânc cu capul pe masă – împotriva unui deceniu de falimentare premeditată a RATP, udată din belşug cu vin roşu la chefurile nocturne de la Motel Bucium. Falimentul de 55 milioane de euro al regiei de transport este expresia iresponsabilităţii generale a clasei politice, o complicitate la fel de imorală, dar mai cu seamă ipocrită, ca şi în cazul CET. Când Gheorghe Nichita nu plătea milioanele de subvenţii şi fiecare an fiscal nou adăuga încă un zero la datoria acumulată – adică suta se transforma în mie peste noapte – nu o făcea din inconştienţă, ci în urma unei idei minunate. Ce plan mai bun vrei decât să falimentezi o regie care nu are patrimoniu, deci fără nicio răspundere în fața creditorilor? Se ştia de la început că riscurile sunt zero, că nu există practic consecinţe. De ce să n-o faci, când îl ai pe patronul Unistil în marea familie, prieten la cataramă nu doar cu toată protipendada politică, ci însuşi cu directorul RATP, Maricel Ghercă, partener de şpriţuri, o formă grotească de parazitare în care victima se lasă sedusă de călău.
Adevărata ştire nu este falimentul în sine, ci arsenalul de cheltuieli necontrolate de la RATP în acest deceniu de falimentare voită. Acesta e subiectul – “Cartea neagră” a tuturor achiziţiilor de la regia de transport, pentru că, dacă tot e faliment, hai să furăm pentru firmele noastre, oricum nu mai contează. Aici e falimentul sistemului politic, numit pompos “democratic”. Nu ştim ce s-a cheltuit la RATP şi nu vom şti niciodată. 7EST a scris de câteva ori despre licitaţiile dedicate lui Pușcașu (click AICI), au mai preluat şi alţii tema, dar adevărata ciordeală – în termeni familiari interlopilor din politică – sunt achiziţiile directe, unde nu există nicio posibilitate de verificare transparentă. În tot acest timp, chefurile continuau la Bucium, liberalii intrau şi ei în CA, aveau şi ei familii acasă, iar Anca Preda se ocupa în Consiliul Local cu tot felul de porcărioare care îi foloseau pentru a-şi creşte de 10 ori cifra de afaceri pe cabinetul de avocat în numai patru ani. O adunătură veselă şi iresponsabilă.
Nimeni n-a fost atent la ce se întâmplă la RATP, iar Mihai Chirica, băiat tânăr, carierist, s-a gândit să se lipească şi el la grup, făcându-se cumătru cu Vasile Pușcașu. Tot un fel de a te căţăra în viaţă, cu o veselie inconştientă, din acelaşi registru al cazurilor descrise mai sus. Cea mai bună dovadă a faptului că am dreptate, adevărata lovitură de teatru, e profitul RATP din 2015, 6,3 milioane de lei. Când treci de la pierderi cumulate de 50 milioane de euro pe profit de 1,5 milioane de euro de la un an la altul, nu e noroc chior sau ciudăţenie a naturii, ci o schimbare clară de plan. Cea mai bună confirmare a premeditării crimei e profitul care ne sare acum în ochi, pentru că numărul de călători n-a crescut şi nici rablele de pe trasee nu s-au transformat în OZN-uri. Nu, lui Mihai Chirica i-au zburat nişte gloanţe pe la urechi, iar proscrişii din Infern, cu Maricel Ghercă pe post de executant, s-au făcut băieţi buni.
Acum, înţeleg că primarul interimar nu vrea să mai boteze niciun copil, i-a ieşit pe nas sportul acesta, dar toate experienţele nefaste din “bildungsroman”-ul unui tânăr politician ne mănâncă decenii din viaţă. Aşa se contorizează întârzierea nivelului de dezvoltare de la un oraş la altul, de la o ţară la alta, în greşeli se numără. Nu trebuie să pierd 10 ani ca să constat falimentul RATP, în condiţiile unei mafii cvasi-generale, şi abia apoi să învăţ ceva de-aici, pentru că, din păcate, viaţa e scurtă şi îmbătrânim repede.
Aşa se decriptează un caz de corupţie latentă, subfebrilă, sub aparenta normalitate că un capitalist poate fi şi operator public şi politician, o culme a democraţiei româneşti multilateral dezvoltate. Ei, asta e un model falimentar, dar moartea vine lent, insidios că Alzheimer-ul. De asta ard autobuzele, că altceva nu le-a mai rămas de făcut văzând atâta moleşeala în jur, îşi dau foc în piaţa publică, în miezul zilei, ca formă de protest.
Morala e că trebuie să rupem pisica, ne aflăm în faţa unei decizii categorice, fără bagatelizări. Separaţi politicul de afaceri. Nu faceţi nechezol. Nu ne mai manipulaţi cu justificări închipuit savante, pentru că de 25 de ani se fură în România cu legea în mână. Faceţi o alegere clară, nu va mai ascundeţi după deget. Cel puţin Sechelariu şi-a privatizat regia de transport din Bacău pe numele mamei, nu s-a fandosit. A murit abandonat şi discreditat, într-o formă de sinucidere lentă, fumând patru pachete de ţigări pe zi şi vorbind singur, ca un nebun, pe marginea bălţii din faţa casei sale. Aşa se scrie istoria.
CITEȘTE ȘI
- Cum câştiga Puşcaşu licitaţiile măsluite la Primărie: din reglatul motoarelor
- EXCLUSIV. Pușculița lui Pușcașu: RATP suporta costurile, Unistil lua profitul
- Dezvăluire-bombă: concurența a vrut locul pe piață a Unistil și a fost trimisă la plimbare
- Socialismul din transportul ieșean, dus pe cele mai înalte culmi: avem cele mai mari gratuități din țară
