Unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din istoria recentă a României şi-a dorit, din orgoliu, un doctorat şi l-a obţinut de la un amic. A devenit celebru după ce, în campania electorală din 2004, fostul preşedinte Traian Băsescu vorbea despre faptul că „mafia personală a lui Adrian Năstase”, din care ar fi făcut parte şi Gabriel Oprea, era condusă de „cuplul Bittner-Petrache”. În acelaşi an, Oprea îi fusese lui Petrache conducător de doctorat. De fapt, un mini-doctorat, 94 de pagini A5, fără un capitol dedicat propriei cercetări, o compilaţie mediocră, cu două tipuri preponderente de plagiat: cuvânt cu cuvânt şi prin reformulare, ambele fără indicarea sursei. Printre plagiaţi se numără şi Serviciul Român de Informaţii.
Controversatul om de afaceri bucureştean Adrian Ionel Petrache este suspect că a plagiat mai multe zeci de pagini în teza de doctorat cu titlul „Terorismul şi securitatea României“, susţinută în 2004. Îndrumător i-a fost profesorul universitar Gabriel Oprea, devenit notoriu în 2015-2016 pentru faptul că a fost deconspirat ca plagiator atât în propriul doctorat, cât şi în cele în care figurează drept conducător ştiinţific. La Petrache,
dintr-un total de 94 pagini, nu mai puţin de 30 sunt luate cu „copy-paste“ sau prin reformulare, fără respectarea regulilor academice.
Lista lungă a plagiaţilor
Printre autorii plagiaţi de către Petrache în lucrarea sa de doctorat se numără Visarion Neagoe („Forme şi procedee ale activităţii teroriste în situaţii de criză şi în zone de conflict“, 2001), Jean Luc Marret („Tehnicile terorismului“, 2002), Gheorghe Văduva („Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului “, 2002), Gheorghe Arădăvoaicei („Terorism, antiterorism, contraterorism“,1997), Anghel Andreescu („Terorismul internaţional flagel al lumii contemporane“, 2003). Pe listă mai apare şi un document al Serviciului Român de Informaţii („RAPORT referitor la îndeplinirea atribuţiilor ce revin, potrivit legii, Serviciului Român de Informaţii, pentru realizarea siguranţei naţionale, mai 1997 – mai 1998).
Neagoe şi Marret, preferaţi
Cele mai multe pagini ale tezei de doctorat sunt copiate din lucrarea lui Visarion Neagoe: 10 de pagini sunt preluate cuvânt cu cuvânt. De menţionat este faptul că lucrarea este menţionată doar în bibliografie. „Analiza acţiunilor ce au avut loc până în prezent arată că, în concepţia organizaţiilor teroriste, există o preocupare crescândă pentru diversificarea formelor şi procedeelor de acţiune“, este primul dintre paragrafele luate din lucrarea menţionată.
Un alt autor de la care Petrache a copiat mai multe fragmente, tot pe parcursul a circa 10 pagini, deseori cuvânt cu cuvânt, este Jean Luc Marret. „Cuţitul şi armele de foc au fost principalele arme utilizate de terorişti înainte de inventarea dinamitei“, este un paragraf copiat din lucrarea „Tehnicile terorismului“. Marret apare în bibliografie şi doar uneori la note de subsol, fără, însă, ca în text să existe ghilimele la paragrafele preluate ad litteram. Prin urmare, cititorul nu poate şti dacă de la cercetătorul francez au fost luate, într-o situaţie anume, trei rânduri sau trei pagini.
Gabriel Oprea şi Adrian Petrache şi-au schimbat rolurile: la afaceri conducea al doilea, la doctorate şef era politicianul
Reformularea, o şmecherie
În unele fragmente, Petrache apelează la metoda “plagiere prin reformulare”, din nou, fără a respecta regulile consacrate. „Realităţile conflictelor din ultimele decenii au reliefat însă o cu totul altă perspectivă şi au repus în operă un principiu care începuse să fie uitat, şi anume acela că nici o forţă din lume nu renunţă la mijloacele de luptă pe care le are decât dacă apar altele mai performante şi, în consecinţă, mai eficiente“, scrie Gheorghe Văduva, în timp ce, în teza lui Petrache, apare: „Realităţile conflictelor din ultimele decenii au reliefat că nici o forţă din lume nu renunţă la mijloacele de luptă pe care le are decât dacă apar altele mai performante şi, în consecinţă, mai eficiente.“ Lucrarea lui Văduva nu apare nici în bibliografie şi nici în notele de subsol.
Nici Petrache şi nici Oprea nu au putut fi contactaţi, în ciuda eforturilor repetate.
Două tipuri de copiere
În lucrarea de doctorat a lui Adrian Petrache apar mai multe forme de plagiat. Primul este cel clasic, de tipul „copy-paste“, în care sunt preluate cuvânt cu cuvânt paragrafe sau chiar pagini întregi, fără citarea sursei în bibliografie şi fără note de subsol. Uneori, cărţile sau articolele de unde au fost copiate fragmente ad litteram apar doar în bibliografie, ceea ce este, din nou, incorect.
Puţin diferit de primul tip este cel în care, printre paragrafele luate cuvânt cu cuvânt, alternează paragrafe unde autorul reformulează idei prezentate în alte lucrări, cu prezentarea sursei în bibliografie, dar nu şi în note de subsol. Este un tip de plagiat subtil, realizat prin copiere deghizată şi/sau repovestire. De obicei, lucrarea este realizată de un „ghostwriter“, adică de un scriitor profesionist ascuns.
În anumite cazuri, în teza lui Petrache s-a copiat fără ca măcar să se ştie despre ce este vorba. Astfel, acesta a găsit într-o carte termenul “anomie” socială (dezordine, dezorganizare). Cu tupeu, a socotit că specialistul plagiat s-a încurcat şi a făcut o greşeală, aşa că Petrache – sau cine i-a scris lucrarea – a considerat că ar fi bine să înlocuiască respectivul cuvânt cu “anomalie”.
Doctoratele coordonate de Oprea, la control
Jurnalista Emilia Şercan, care a demonstrat existenţa mai multor plagiate coordonate de Oprea, consideră că şi în cazul prezentat de 7EST este vorba de un plagiat. „Faptul că şi în lucrarea de doctorat a lui Adrian Petrache apar elemente clare de plagiat ar trebui să oblige autorităţile statului ca toate tezele de doctorat coordonate de Gabriel Oprea sa fie analizate. Eu am reuşit să verific şi să aduc dovezi în cazul a şase teze, 7EST aduce o a şaptea dovadă. Vorbim deja despre o treime din numărul total al lucrărilor coordonate de Gabriel Oprea în care s-au obţinut titluri de doctor prin impostură. Este îngrijorător modul în care ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, continuă să ignore chestiunea plagiatului în tezele de doctorat, în ciuda faptului că, în ultima vreme, în fiecare săptămână, a apărut în presă câte un nou exemplu“, precizează Şercan.
{gallery}plagiat12{/gallery}
Isoc: „Grup infracţional“
Pus şi el în faţa probelor adunate de 7EST, Dorin Isoc, coordonator al site-ului plagiate.ro, consideră că în cazul lui Petrache avem de-a face un plagiat grosolan. „În cazul Adrian Petrache cred că, dincolo de plagiat, este mitocănie. Acesta caz face parte din grupul infracţional de criminalitate organ
izată «al interesului naţional» din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii. Este surprinzător cum organele abilitate ale statului nu vor să se autosesizeze. O vom face noi, cu toţii“, a spus Isoc.
Preşedintele Comisiei de Etică din Universitatea Bucureşti, MarianPopescu, consideră teza de doctorat a lui Petrache drept un “un plagiat clasic, de tip copy-paste. Unele mici schimbări de cuvinte arată că autorul tezei a avut la îndemână textul-sursă, fapt care evocă intenţia de fraudă. Ciudat, însă, uneori o eroare de cuvânt («anomie» /«anomalie») e îndreptată în teză, în timp ce o alta, de pildă «semper» din formula în latină, devine «sempler», eronat, în teză“, a declarat Popescu.
Lista ruşinii
Generalul Gabriel Oprea, fost ministru şi vicepremier, a ajuns profesor universitar în 2001, iar teza sa de doctorat, susţinută în anul 2000, conţine o serie de elemente pe care comunitatea academică le include în categoria plagiatului. Mai mult de atât, Oprea, în calitate de profesor, a condus mai multe lucrări de doctorat suspecte de plagiat. Ca urmare a acestui lucru, i s-a retras dreptul de a mai coordona doctorate.
Cine este Adrian Petrache
Începând din 1991, Adrian Ionel Petrache a făcut parte din acţionariatul mai multor firme, alături de Dorin Cocoş şi Alexandru Bittner. Poreclit „Şefu’“, Petrache este considerat unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi români. „Reţeaua chelnerilor“, aşa cum a fost numită tripleta Cocoş – Petrache – Bittner, a prosperat pe timpul lui Adrian Năstase. “Astfel, între anii 2001-2004 apare prima grupare de crimă organizată din România, alcătuită din Adrian Petrache, Alexandru Bitner, Dorin Cocoş, grup aflat sub totala protecţie a lui Năstase, având ramificaţii în toate structurile statului şi în toate formaţiunile politice”, scria, anul trecut, pe blog, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. Fiul lui Adrian Petrache, Alin, este preşedinte al Comitetului Olimpic Român şi deputat PSD.
