Într-un interviu pentru 7EST, Daniel Condurache se prezintă drept rezultatul unei perioade de deschidere „extraordinare” din şcoala românească de dinainte de 1989. Această perioadă şi inteligenţa i-au adus o realizare dezvăluită recent, în spaţiul public, de prietenul său, Sorin Ovidiu Vântu: un premiu de 100.000 de lei pentru o invenţie.
Profesorul ieşean Daniel Condurache a vorbit, pentru 7EST, despre un moment mai puţin cunoscut din viaţa sa.
Dacie din premiere
Aţi fost premiat pentru o invenţie?
Am avut o invenţie în clasa a XI-a. A fost ceva special. O modalitate de redresare a curenţilor tari pe baza fenomenelor de interferometrie electromagnetică. A fost o invenţie care s-a aplicat multă vreme în industrie. Atunci, timp de doi ani, Statul român dădea un premiu pentru invenţiile care se aplicau. Valoarea a fost de 100.000 de lei. Am dat 70.000 de lei pe un autoturism Dacia. S-a renunţat repede la astfel de premieri şi toate invenţiile ajung să zacă pe la OSIM.
Aveţi o prietenie cu Sorin Ovidiu Vântu? (cel care a dezvăluit momentul, cei doi fiind colegi de liceu n.r.).
E ceva personal, despre care nu prea îmi place să vorbesc. Ne ştim din liceu şi am continuat să fim prieteni şi la bine şi la rău. Tatăl meu, când am plecat de-acasă, m-a însemnat să-mi fac prieteni. Până la proba contrarie, fiecare om cu care te întâlneşti este un om bun. Doar în momentul în care drumurile vieţii îţi arată că nu îţi este prieten, eşti liber să-l părăseşti. Nu am avut nimic de pierdut sau de câştigat de pe seama acestei prietenii. Am mai mulţi prieteni din acea perioadă, doar că nu sunt de notorietate.
Daniel Condurache este, în prezent, editor al Opiniei Studenţeşti şi prorector al Universităţii Tehnice
Timpul din care provin elitele
Cum a fost copilăria trăită la ţară, în comunism?
Până în clasa a VIII-a, eu am trăit în satul Răchiteni, comuna Mirceşti, undeva aproape de Roman. A fost o experienţă fabuloasă. Satul este o replică holografică a universului mare. Formându-mă acolo, am împrumutat o serie de valori, de comportamente. E clar că lumea îţi pare mărginită şi toate relele şi bunele se întâmplă acolo. Despre comunism nu prea am înţeles eu multe. Altfel vezi viaţa cu ochii de copil. Normal, după ce am ieşit din „peşteră“, am înţeles anumite lucruri. Post factum am realizat ce minusuri au fost în comunism, dar atunci, nu.
Cum aţi perceput viaţa de licean?
Din clasa a IX-a, am plecat la cel mai bun liceu din Roman, „Roman Vodă“. Era de fapt o mică universitate a locului. Am avut norocul unei perioade de deschidere extraordinară în şcoala românească. Atunci, ministrul educaţiei a avut ideea de a lucra separat cu elitele. Erau clase speciale, de matematică, de fizică, de biologie. Erau tipărite manuale speciale. Foarte mulţi din cultura românească actuală provin din acele clase speciale. Am prins atunci un moment de respiro cultural. Citeam Convorbiri Literare, România Literară. Asta la o vârstă care te aşază la nivelul valorilor adevărate.
Aţi participat la olimpiadele şcolare. Ce vă amintiţi?
În acea perioadă se cultiva un tip de competiţie. Eu am fost la Olimpiada de fizică şi la matematică, dar, la un anumit nivel, am fost nevoit să aleg fizica. Am ajuns în lotul naţional al României, în clasele a XI-a şi a XII-a, olimpiadele internaţionale fiind organizate la Bucureşti şi la Brno. Acolo am avut ocazia să cunosc tineri care aveau aceleaşi preocupări ca mine. Era o modalitate de coagulare a ideilor care, astăzi, cred că nu mai există.
Citește și EXCLUSIV. 30 de ore de groază între două spitale: al doilea caz Tiberiu Brăilean la Iași
Sumedenie de valori
De unde pasiunea pentru presă?
În marile centre universitare, în anii ’74-’80, erau reviste studenţeşti. La Iaşi era Opinia Studenţească, Viaţa Politehnicii şi Revista Dialog. Acestea au fost nişte fenomene culturale extrem de interesante, ce au generat adevărate şcoli de gândire. Eu, mai degrabă, mă revendic formativ de la aceste şcoli informale. Atunci s-au format personalităţile de mai apoi: Silviu Lupescu, Liviu Antonesei, Valeriu Gherghel, Alina Mungiu, Florin Zamfirescu, Dan Radu, Alexandru Lăzescu, fraţii Avram, Corneliu George Popa, Radu Eugeniu Stan. Există unele legende urbane că aceste reviste erau nişte supape lăsate de Securitate, dar, sincer, eu nu cred. Se făcea o presă de foarte bună calitate.
Vântu îl apreciază enorm pe Condurache
„Colac peste pupăza, un ţărănuş plin de coşuri, pe numele său Daniel Condurache, care era bineînţeles la reală, câştigase 100.000 de lei pentru două invenţii brevetate de statul român. Crăpam de oftică şi de neputinţă iar teoria conform căreia cei de la reală erau mai deştepţi căpătase acum o confirmare de netăgăduit. (…) Urmare acelui aforism am început, aşa cum v-am zis, să caut mai ales părţile bune din oameni. La unii am văzut greşit şi am plătit pentru asta, la alţii am citit corect şi mă bucur în continuare de prietenia lor. Printre ei se numără şi ţărănuşul plin de coşuri, actualmente profesor universitar în Iaşi, care m-a ajutat enorm în momentele dificile prin care am trecut.”
Fragment dintr-un text postat de Sorin Ovidiu Vântu, pe 31 mai 2016, pe blogul personal
