Ne batem în piept cu titlul de „Capitală Culturală”, cu universităţile de anvergură şi numărul de parlamentari, dar la împărţirea funcţiilor nu contăm. Dintre puţinii ieşeni care au câte o patalama de şef pe la Bucureşti, o parte fie sunt anonimi cu un trecut fără realizări, fie sunt la cârma unor instituţii de doi lei. Ne reprezintă Bogdan Andronic, Ioana Timofte-Balint, Cristina Gafton sau Vasile Şalaru. Ceva mai bine stăm la capitolele Justiţie şi Educaţie. Cei mai guralivi, adică parlamentarii de Iaşi, sunt ca şi inexistenţi în cele două Camere. O soluţie pentru influenţa Iaşului în deciziile ţării: telepatia. Ne adunăm în Piaţa Unirii, facem linişte, ne concentrăm şi-l facem pe Cioloş să se împiedice.
Al doilea cel mai mare oraş al ţării, Iaşul, nu are în momentul de faţă niciun reprezentant în Guvern. Vreun secretar de stat, consilier al secretarilor de stat, reprezentant în vreo structură de Putere subordonată Guvernului? Nimic. Ca un făcut, găsim ieşeni în nişte structuri parcă desprinse din miştocăreala ziarelor de satiră.
Parlament: la coadă
În Camera Deputaţilor, din cele 21 comisii parlamentare, Iaşul deţine o singură funcţie de preşedinte, Gheorghe Emacu fiind şef la comisia de regulament, cea mai mică dintre toate, cu şase membri.
La Senat, din 22 de comisii permanente, Iaşul nu are niciun preşedinte de comisie. Florin Constantinescu este singurul ieşean preşedinte, dar la una dintre cele şapte comisii comune, la cea pentru integrare europeană dintre Palamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova.
La Parlamentul European, Iaşul se poate lăuda cu un reprezentant, Cătălin Ivan, care, însă, e o struţo-cămilă: mutat la Bucureşti, pesedist de Dobrovăţ.
Andronic, la Ministerul Economiei
Un alt ieşean care lucrează la Bucureşti este Bogdan Andronic. Da, ginerele lui Niculae Niculescu, controversatul fost profesor de la Universitatea “Petre Andrei”. Fără a performa cu nimic în Iaşi, Andronic activează din 2013 în Bucureşti, la Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, structură din Ministerul Economiei. Pentru început a ocupat funcţia de consilier-şef, pe urmă şef serviciu şi adjunct şef. Acum, este vicepreşedintele Departamentului pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului. De asemenea, ocupă funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale SA.
Bogdan Andronic a fost timp de trei ani profesor la Colegiul „Dimitrie Leonida“ din Iaşi. Din 1993, a fost inspector de specialitate, responsabil cu relaţii externe în Prefectura Iaşi, iar din 1995 până în 2009 a activat în cadrul Universităţii „Petre Andrei“. Coincidenţă sau nu, Andronic a ajuns la Bucureşti pe vremea când la Putere, prin USL, era Relu Fenechiu, al cărui conducător de doctorat a fost socrul lui Andronic.
Bogdan Andronic şi Ioana Timofte Balint, „vârfurile” Iaşului la Bucureşti
Ioana Timofte, bani fără număr din comisii şi consilii
Nepoata fostului director al SRI, Radu Timofte, Ioana, căsătorită Balint, este de ani buni în mai multe structuri de conducere de la Bucureşti. O “Regină a CA-urilor” mai mare ca Timofte, în ultimii ani, cu greu găseşti. Plecată din Iaşi în urmă cu circa 5 ani şi trecută de la PSD la UNPR, Timofte a ajuns, iniţial, director al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul şi Informare Publică din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi, apoi, director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare.
După ce a dispărut din peisaj vreo trei ani, a reapărut în mai multe comisii, Consilii de Administraţie şi Adunări Generale ale Acţionarilor, la CNU Bucureşti, Hidro Tarniţa, CEN Hunedoara, Termo Midia, Societatea Naţională a Apelor Minerale sau Hidroelectrica.
Noroc de Justiţie
Din 2014, un alt ieşean care a prins ceva posturi călduţe în Capitală este Vasile Şalaru PC, acum ALDE. Nu mai este în nici unul dintre aceste posture, rămânându-i doar cea din Consiliul de Administraţie al Regiei Autonome Tehnologii pentru Energia Nucleară RATEN Mioveni.
Un alt ieşean care ne reprezintă la Bucureşti este Daniel Horodniceanu, procuror-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Mai avem doar un reprezentant la Curtea Constituţională, Mona Pivniceru fiind judecător acolo din 2013. Tudorel Toader tocmai şi-a terminat mandatul.
Fostul prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu este, din iunie 2015, director al Serviciului de Informaţii Externe, funcţie pe care a mai ocupat-o anterior.
Barbu e fruntea
Din aprilie 2016, premierul Dacian Cioloş l-a numit pe ieşeanul Radu Ţibichi ca preşedinte interimar al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Fost ministru al Sănătăţii şi fost preşedinte al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, pe filieră PSD, Vasile Cepoi a fost numit, în septembrie 2015, în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, pentru un mandat de cinci ani.
Cristina Gafton, fostă farmacistă, este din 2013 şefa Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor, structura din Ministerul Agriculturii. A fost numită pe filiera PC, devenit acum ALDE.
Academicianul Viorel Barbu a fost ales recent preşedinte al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. În sfârşit, din septembrie 2015, fosta candidată la Primăria Iaşului, Gabriel Boca, a prins, tot pe filiera ALDE, un post de consilier la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Salariul acesteia este cât se poate de motivant, 6.700 de euro lunar.
Echipe de oameni bine pregătiţi
Bogdan Andronic susţine că sunt mai mulţi factori care au influenţat lipsa ieşenilor din structurile centrale. „Noi ne asumăm să facem lucrurile într-un mod profesionist. Noi, ieşenii care lucrăm în diferite ministere şi structuri din Bucureşti, nu suntem deloc uniţi. Poate ar trebui să ştim mai bine unii de alţii. Iaşul are oameni de valoare, dar cred că aceştia nu sunt bine promovaţi. Pentru a avea o mai bună reprezentare, poate ar trebui ca politica locală să fie mai implicată la nivel central. Să fie nişte echipe pe care să le susţină puternic la nivel central şi nu un om sau un altul, iar acei oameni să fie competenţi. Şi cred că Iaşul are competenţă, dar este o criză de încredere în forţele proprii şi în faptul că pot chiar schimba ceva la nivel central“, precizează Andronic.
Nu ştim să lucrăm în echipă
Întreprinzătorul ieşean Marius Alexa (foto), CEO al companiei Arhipelago, crede că ieşenii nu sunt deprinşi cu munca în echipă şi că politicul nu susţine oamenii de valoare. „Ieşenii sunt foarte orgolioşi şi nu ştiu să lucreze în echipă. Mai degrabă se trag în jos unul pe altul decât să se ajute. Sunt puţine exemple de ieşeni care au ajuns în posturi guvernamentale şi care au adus şi alţi ie
şeni în acele structuri. Am mai observat că atunci când un om politic ieşean ajunge în Guvern, preferă să aducă oameni de mâna a III-a, pentru ca nu cumva aceia să-i facă vreo concurenţă. Anvergura mică a politicienilor ieşeni şi teama de competiţie ar putea fi o explicaţie pentru lipsa ieşenilor din forurile decizionale. Ei preferă câştiguri individuale, pe termen scurt. Iaşul nu duce lipsă de oameni valoroşi, dar aceştia nu sunt promovaţi cum ar trebui“, consideră Alexa.
„Nu sunt interesaţi de cariere politice“
Analistul politic Lucian Dîrdală consideră că Iaşul are oameni de valoare, dar aceştia nu doresc să se implice în spaţiul public. „În guvernele politice nu s-au urmărit bazinele de oameni competenţi. Liderii noştri politici nu ajungeau la vârf. În cazul actualul guvern de tehnicieni, s-ar fi putut regăsi şi oameni din provincie. A fost exemplul Clujului, cu ministrul Sănătăţii. Guvernul putea urmări mediile profesionale şi academice şi din Iaşi. Nu a făcut-o fie pentru că nu a simţit nevoia, fie pentru că a căutat o altă reprezentare geografică. Iaşul are oameni de valoare, dar care nu fac pasul spre spaţiul public. Nu sunt interesaţi de cariere politice sau cu o implicare publică. Cred că oricând un profesor de la Universitatea din Iaşi ar putea fi ministrul Învăţământului, dar trebuie ca el să-şi manifeste această dorinţă“, susţine Dîrdală.
Citește și EXCLUSIV. Similea și Surdu, bătaie pe moșia familiei de la Vișani
Lipsa unui consens politic
Într-un interviu acordat anul trecut pentru 7EST, actualul vicepremier Vasile Dîncu susţinea că Iaşul nu are o bună reprezentare la nivel central deoarece nu există un consens politic la nivel local. „Viaţa politică ieşeană este una a unui mediu încărcat de conflict între cele două forţe politice, PSD şi PNL. A unor blocaje politice făcute în detrimentul cetăţenilor. Iaşul are nevoie un consens intern. Există o prea mare emoţionalitate în politica ieşeană şi o lipsă de colaborare între forţele politice şi multe pasiuni individuale. Ieşenii sunt mai pasionali, Iaşul fiind mai aproape de Cehov. Politica ieşeană le este datoare ieşenilor“, spunea Dîncu.
Materialul Săditor din România e pe mâna ieşencei Gafton
Comica listă a (in)existenţei Iaşului în Capitală
Din toate comisiile din Camera Deputaţilor (21), Iaşul conduce una singură: pe cea mai mică.
În Ministerul Agriculturii, am dat lovitura: avem şefia Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor.
O parte din cei revendicaţi ca ieşeni au devenit mai mult bucureşteni, fiind luaţi, totuşi, în considerare pentru că mai deţin proprietăţi în Iaşi.
Cel mai influent partid din punctul de vedere al oamenilor plantaţi la Bucureşti este ALDE.
PNL Iaşi nu are nici un om, măcar „uitat” din greşeală, într-o funcţie în Capitală.
