Hipsterul e anarhist. E iubitor de frumos, liber în gândire, refuză sexualitatea prestabilită, e receptiv la nou şi nu se supune canoanelor societăţii. Mai nou, începe să devină vegan, ecologist şi, încearcă unii să-l catalogheze, adoptă ultimele tendinţe în modă. Dând balastul la o parte din definiţiile găsite pe internet, hipsterul este persoana LIBERĂ care urăşte regulile societăţii şi le încalcă, dar numai în măsura în care refuzul nu face rău celorlalţi. Aşadar, esenţa hipsterului este de a fi împotriva sistemului.
Iniţiativele de tipul Pentru Iaşi, Uniunea Salvaţi Bucureştiul transformată recent în Uniunea Salvaţi România (USR) sunt mişcări politice anti-sistem. O să-mi permit forţarea de a le numi, în sens inductiv şi fără miză peiorativă, partide de hipsteri.
„Sunt foarte mulţi care vin la noi sperând că este o altă oportunitate, că de fapt vor face ce n-au reuşit să facă în alte partide din diferite motive, într-un mod care nu e compatibil cu valorile noastre (…) Nu vrem ca USR să fie confiscat de o anumită ideologie”, a spus Clotilde Armand, vicepreşedinte USR. Declaraţia nu este compactă, dar sper că am extras partea importantă, fără a manipula sensul.
Andrei Postolache, liderul mişcării Pentru Iaşi care, probabil, se va contopi în USR, a remarcat că „formatori de opinie, serioși sau nu (..)se blochează în ideologii stânga vs dreapta și se miră că un USR sau un Pentru Iași nu-și declară și ei o ideologie acolo, ca să le fie și lor simplu, să ne pună într-o pătrățică și să plece mai departe, mulțumiți că și-au făcut treaba”.
Aşadar, USR nu se vrea aşezată într-un pătrăţel. E hipsteresc să nu te supui canoanelor. Până la un punct, cei doi politicieni au dreptate. Ce folos că PNL e de dreapta dacă, atunci când a guvernat, a luat măsuri mai de stânga decât PSD. Şi invers. Politica de după Revoluţie a fost un ghiveci, doctrina supremă fiind interesul personal. După Gabriel Oprea, însuşi interesul naţional e un fel de interes personal.
Totuşi, USR e un partid anti-sistem. Gruparea Pentru Iaşi sau USR a refuzat orice alianţă cu partidele mari, motivând că toate-s la fel. Ce au în comun partidele mari? Că n-au nimic sfânt. Că regulile nu contează, ele există pentru a fi încălcate. Că voinţa majorităţii nu contează în partid, ci decizia celui care îl călăreşte. Paradoxal, dacă vor să fie anti-sistem, partidele de hipsteri trebuie să aibă reguli ferme, pe care să le respecte. Adică să facă taman ceea ce urăşte hipsterul.
Până la urmă, doctrina reprezintă principiile după care se ghidează un angrenaj politic. Dacă nu ai principii, nu ai cum să trasezi regulile. Dacă nu ai reguli, nu te diferenţiezi de partidele mari.
Din punct de vedere politic, declaraţiile celor doi sunt pragmatice. Până la toamnă mai e puţin, nu e timp de filozofat. Pe fond, sunt greşite. Ce o să facă Postolache dacă o să considere că este nevoie de intervenţia statului într-o anumită problemă şi Clotilde Armand o să fie împotrivă? O să-şi dea cap în cap? Va pune Clotilde Armand simpatizanţii din toată ţara să urce într-un pat al lui Procust pentru a vedea dacă se potrivesc valorilor USR?
