Serviciile publice primesc de doi ani un tip de angajat pe care nu-l plătesc: condamnatul în folosul comunităţii. Judecătorii îl trimit să măture, să sape sau să şteargă pe jos şi îl iartă de închisoare cu executare. Fostul şofer al lui Nichita a prestat astfel de munci şi este aproape să o facă şi senatorul Ionel Agrigoroaei.
Noul Cod Penal a făcut mai vizibil un tip de pedeapsă cunoscut anterior din sistemul juridic american. Inculpatul beneficiază de clemenţa judecătorului şi nu este trimis după gratii, dar, în scop de reeeducare, merge „la munca de jos”.
Implementare greoaie
În cei doi ani de când a apărut şi la noi munca neremunerată în folosul comunităţii, implementarea acesteia a fost destul de dificilă, asta deoarece presupune un parteneriat cu toate instituţiile publice. „Munca neremunerată în folosul comunităţii se desfăşoară de obicei la primării, în cadrul direcţiilor subordonate (n.r. – Servicii Publice, Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat – DAPPP sau Salubris), spitale, şcoli, biblioteci. Teoretic, ar fi trebuit să există protocoale la nivel naţional cu toate instituţiile publice, dar noi am fost nevoiţi să informăm toate aceste instituţii“, adaugă Oana Paicu care a adăugat că, de cele mai multe ori, instanţa decide două instituţii unde se poate face munca în folosul comunităţii, iar Serviciul de Probaţiune alege una din cele două variante.
Muncă efectuată doar pe hârtie
O singură dată s-a întâmplat ca o persoană să fie trecută în fals că a efectuat această muncă. „Anul trecut, am aflat pe alte căi că o persoană care trebuia să muncească într-o comună din judeţul Iaşi a fost trecută că a făcut orele de muncă, când de fapt aceasta nu făcuse nici măcar o oră. Atunci am sesizat instanţa. Mai există, la unele primării, probleme legate de completarea acelui tabel cu orele de muncă în folosul comunităţii. Fie nu este completat numărul de ore atunci când acestea sunt efectuate, fie este completat eronat. Cine întocmeşte greşit este sancţionat cu amendă“, menţionează consilierul din cadrul Serviciului de Probaţiune Iaşi.
În Occident, multe vedete au prestat „munci de jos”, cele mai cunoscute fiind fotomodelul Naomi Campbell, la un azil, şi rapperul Snoop Dog, pentru a ajuta copii
De la bancă la arhivă
De obicei, munca în folosul comunităţii este muncă necalificată şi constă în măturat, curăţat, şters pe jos, săpat. Dar sunt şi cazuri când este nevoie şi de muncă de birou. „Am avut un caz când cei de la DAPPP aveau nevoie de o persoană care să lucreze la îndosariat. Acolo a fost trimis un fost director de bancă. Noi nu am avut nicio reţinere să-l trimitem să facă această muncă, dar interesul nostru nu este să umilim oamenii. Dacă era nevoie de muncă de birou şi omul ştia să o facă, l-am trimis acolo. În funcţie de abilităţile fiecărei persoane se decide locul unde este trimis“, precizează Paicu.
10 condamnaţi la stadion
Unul dintre locurile din Iaşi unde sunt trimişi astfel de “muncitori”, prin intermdiul DAPPP, este Stadionul „Emil Alexandrescu“. „Anul acesta, am avut 10 persoane care au venit să facă muncă în folosul comunităţii. Sunt oameni şi oameni. Am avut un fost jandarm care fusese prins băut la volan. Un om cu bun-simţ, care a greşit o dată, şi a venit să-şi ispăşească pedeapsa. La noi muncile sunt aceleaşi pentru toată lumea. Îi pun să măture, să strângă frunzele, să cureţe, să strângă zăpadă, dacă este iarnă, să vopsească, dacă trebuie. Am avut odată un zidar, l-am pus şi a refăcut bazinele de înot şi nişte vestiare. Ăla era meseriaş, lucrase în străinătate“, spune Virgil Greierosu, administratorul stadionului.
Grierosu îşi aminteşte că, în urmă cu ceva timp, a venit un tânăr care era mai mult cu gândul la ce poate fura. „A venit într-o zi un tânăr de etnie rromă, care avea cred 1,55 metri înălţime şi căruia îi fugeau ochii după furat. Avea 21 de ani şi mi-a spus că fusese condamnat pentru tâlhărie. Tatăl era decedat, iar maică-sa era plecată la muncă în Italia. A spus că nu se teme dacă va reveni după gratii pentru că oricum acasă nu are ce mânca“, susţine Greierosu.
VIP-urile atrag atenţia asupra serviciului
Interesul pentru Serviciul de Probaţiune a început să crească după ce mai mulţi deputaţi, senatori şi persoane importante au fost nevoiţi să treacă pe la acest serviciu. „Atenţia începe să fie din ce în ce mai mare asupra noastră după ce mai multe VIP-uri au început să ne treacă pragul. Toţi cei care au ajuns la instanţă pntru dare de mită, luare de mită, trafic de influenţă trec pe la noi. Aşa ajung să facă muncă în folosul comunităţii şi deputaţi şi senatori şi şefi de poliţie“, precizează Oana Paicu.
E exemplu, anul trecut, senatorul ieşean Ionel Agrigoroaei a fost condamnat de instanţă, pentru infracţiuni bancare, la doi ani, şase luni şi 20 de zile de închisoare cu suspendare, sub supraveghere şi la 80 de ore de muncă în folosul comunităţii. Sentinţa nu este definitivă. Astfel de ore a prestat şi fostul şef al Serviciului Administrativ din Primărie, Eugen Chişcă, pedepsit în Dosarul Amanta al fostului edil Gheorghe Nichita.
Citește și EXCLUSIV. Povestea celebrei familii de cofetari Vlădescu: comunismul le-a luat tot
Ce este munca în folosul comunităţii
Munca în folosul comunităţii a apărut în 2014, în urma modificării Codului penal şi a Codului de procedură penală, precum şi a legii 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune.
„A avut o creştere explozivă a numărului de cazuri cu muncă neremunerată în folosul comunităţii. Minimul pentru munca în folosul comunităţii este de 30 de ore, iar maximul 120, cu precizarea că o zi de muncă este considerată de două ore “, declară Oana Paicu, consilier în cadrul Serviciului de Probaţiune Iaşi.
Oana Paicu este mulţumită de atenţia ministrului Justiţiei
Peste 1.500 de persoane în supraveghere
La nivelul judeţului Iaşi sunt peste 1.500 de persoane aflate în supraveghere la nivelul Serviciului de Probaţiune Iaşi. Dintre acestea, aproximativ 1.000 fac sau au făcut muncă în folosul comunităţii. „În cadrul serviciului nostru sunt 16 consilieri şi peste 1.500 de persoane supravegheate. Asta înseamnă aproximativ 100 de dosare de consilier, în condiţiile în care normele europene spun că un consilier ar trebui să se ocupe de 20-25 de dosare. Asta pentru că noi facem şi consiliere, nu doar supraveghere. Doamna Raluca Prună este primul ministru al Justiţiei care şi-a manifestat interesul pentru Serviciile de Probaţiune şi creşterea numărului de consilieri“, a spus Paicu.
