Infernul s-a coborât peste șoferii care circulă la această oră în zona Bucium! O coadă imensă de mașini s-a format pe sensul de mers spre Iași, de la „Borcan” și până la pasarelă. Traficul în oraș se desfășoară la fel de anevoios și de la intersecția Granit până în Podu Roș, unde se formează un nou dop.
Începutul noului an școlar a aglomerat excesiv șoselele în zonele de intrare în Iași. Locuitorii care vin cu mașinile personale din zonele limitrofe ale orașului au ajuns la disperare. Infrastructura orașului nu face față traficului infernal. O coadă de aproximativ 2 kilometri se întinde din Bucium – de la „Borcan” – până la pasarelă, ea continuând după intersecția Granit, până în Podu Roș.
„Fac 15-20 de minute pe kilometru, chiar mai mult. Trebuie să-mi duc copiii la școală. Deja am întârziat”, se plânge un șofer.
„Sunt dezarmată! Nu știu ce să fac. M-aș întoarce acasă, dar nu are cine să-mi țină locul la lucru”, ne spune o șoferiță.
Cea mai spinoasă problemă de infrastructură a Iașului în acest moment o reprezintă traficul din zona E Gros-Bularga-Pasaj Bucium-Poitiers. O parte importantă din economia locală este concentrată în această zonă. Orașul e gâtuit în Bularga, ca un balon contorsionat care stă să explodeze, pentru că tot tranzitul dinspre Podu Roș sau Zona Industrială spre Bucium și Poitiers se face printr-o singură arteră, colmatată în dreptul intersecției Granit.
Zeci de TIR-uri încep canonada din dreptul E Gros, venind din capătul Zonei Industriale, vrând să traverseze spre Bucium. În sens invers, alte sute de mașini stau blocate pe Poitiers, vrând să traverseze Pasarela Bucium. Toți trec prin Bularga, singura cale de acces. După-amiaza, se adaugă mii de ieșeni care vin din Podu Roș încercând să ajungă în suburbiile Vișani și Pietrărie. Iar cifrele de trafic cresc de la o lună la alta, odată cu creșterea economică și cu dezvoltarea orașului.
E nevoie de o nouă cale de acces între Zona Industrială și Poitiers și aceasta se află sub nasul tuturor. E Drumul Hoților, un proiect de care toți liderii locali vorbesc de 20 de ani dar pentru realizarea căruia nu a făcut niciunul nimic.
