Lovit crunt şi fără a i se face dreptate, un tânăr din fundul judeţului spune că şi-a pierdut locul de muncă şi tresare la fiecare zgomot de copite de pe uliţă. Un student din Sineşti a fost călcat în picioare de patru vlăjgani din sat care i-au luat şi portofelul. Deşi fapta reprezintă tâlhărie, o infracţiune foarte gravă, Poliţia n-a făcut mai nimic ca să-i pedepsească pe agresori, ba dimpotrivă. Poliţistul din sat a făcut un gest unic: a încercat să-i înapoieze băiatului portofelul, dorind, astfel, să-şi scadă o tâlhărie din statistici. Asta înseamnă muşamalizare şi abuz în serviciu. În acest timp, infractorii se plimbă nestingheriţi, ameninţă familia victimei, iar unul dintre ei a plecat liniştit în Danemarca. Un altul, Alin Buzincu, este „profesionist” în violenţă: şi-a snopit soţia, a fost trimis în judecată de procurori, dar aceasta, după ce a divorţat, l-a iertat şi a plecat în lume.
Locuieşte în comuna Sineşti şi, la prima impresie, pare exact genul tocilar. Ochelari, aspect îngrijit, nu se încadrează nicicum în peisajul rural. Student în anul al III-lea la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Gabriel Signeanu a aflat ce înseamnă contactul cu patru golani din sat, dar şi ce înseamnă o Poliţie incapabilă să oprească nişte indivizi violenţi. Bătut cu parii, acum o lună, de cei patru indivizi, care l-au şi tâlhărit, tânărul încă nu şi-a găsit dreptatea la instituţiile Statului.
Bătut cale de 50 de metri
Între Sineşti şi un sat vecin, Storneşti, este o aruncătură de băţ: o trecere abruptă peste Dealul Simon. Gabriel îşi condusese prietena acasă, pe 6 august, şi, aproape de ora 22, se întorcea la casa lui. Din faţă i-a apărut, însă, o căruţă cu mai mulţi vlăjgani din satul de unde tocmai venea. „Unul dintre ei, Mihai Miron, de la care a început totul, s-a dat jos din căruţă şi s-a apropiat de mine cu un telefon mobil deschis în mână. Mi-a pus lumina pe faţă şi m-a întrebat cine sunt şi de unde vin. Eu nu îi cunoşteam, nici ei pe mine”, povesteşte tânărul, care dă apoi detaliile unei scene de coşmar. Habar nu are când a venit primul pumn în faţă de la Miron, acompaniat apoi de Daniel Bârzu, Gheorghe Dărăbăneală şi Alin Buzincu. “La început, nu am înţeles ce se petrece. Ca prin vis, auzeam cum se îndemnau apoi unii pe alţii să mă lovească. Încercam să spun să se oprească, dar parcă nu era vocea mea şi nu ştiu sigur dacă mi-au ieşit sunetele. Strigau «Omoară-l, omoară-l!»”, îşi aminteşte el. A încercat să fugă, dar loviturile veneau din toate părţile. S-a protejat cu mâinile şi picioarele să nu-l lovească în cap sau în abdomen. Vlăjganii au apucat fiecare câte o “crăcană”, cum spun oamenii unor pari lungi care se aşază la căruţă, şi l-au lovit cu ele unde nimereau.
Trei dintre cei patru agresori ai lui Gabriel Signeanu: Daniel Bârzu, Alin Buzincu şi Mihai Miron
Între 3 şi 10 de puşcărie
Gabriel Signeanu chiar a făcut un calcul. Presupunând că fiecare agresor îi dădea o lovitură la fiecare cinci secunde, asta ar însemna 48 de lovituri pe minut din partea tuturor. Cum bătaia a durat între 4 şi 5 minute, este posibil ca băiatul să fi încasat undeva la 200 de lovituri. „Dacă nici asta nu este intenţie de a răni, atunci ce trebuie să faci? Să omori şi atunci abia se mişcă Poliţia?”, se întreabă tânărul. Pe lângă bătaie, cei patru au mai comis o infracţiune: i-au luat ochelarii de vedere şi portofelul. Ochelarii i-au aruncat peste un gard şi i-a găsit un localnic a doua zi. Plângerea depusă la Postul de Poliţie Sineşti este pentru tâlhărie, acuzaţie foarte gravă, pedepsită de Codul Penal cu închisoare între 3 şi 10 ani.
I-au râs în faţă
Ceea ce i s-a întâmplat, însă, tânărului după acest incident trezeşte revolta. A mers la spital şi a primit certificat medico-legal care spunea că are nevoie de doar 3 zile de îngrijiri medicale, pentru că mâinile l-au apărat de lovituri mai grave. „Eram cu părinţii la Autogara Codreanu şi voiam să mergem spre casă. Întâmplător, prin nu ştiu ce minune, erau şi ei acolo. Ne-au râs în faţă. Pe drum spre Sineşti ne-au ameninţat să avem grijă ce spunem”, îşi aminteşte tânărul. Tatăl său, Constantin, care a asistat şi la scena din autogară, ştiind ce s-a întâmplat cu câteva zile mai devreme, a răbufnit: „Dacă mă răzbunam, repede mă lua Poliţia pe mine şi-i proteja pe ăia”.
„Lumea este nemulţumită de Poliţie, şi aici în sat, şi în general. Ori nu au legi, ori nu au voie, cert este că nu intervin. Şi avem la Sineşti, ca peste tot, un grup de băieţi care şi beau, au şi minte puţină şi iese ce vedeţi. Eu m-am săturat de făcut adrese, de vorbit cu Poliţia de la noi, de la Leţcani şi cu comandantul Inspectoratului”, Petru Holicov, primar Sineşti
Poliţistul a încercat să scape de dosar
Poliţiştii, intenţionat sau din nepăsare, au tratat superficial acest caz încă de la început. Când a sunat la 112, Gabriel a fost întrebat, de la Leţcani, dacă este nevoie neapărat de prezenţa unui poliţist sau reclamaţia sa mai poate aştepta până a doua zi. „Nu ştii cum să reacţionezi la aşa ceva. Adică tocmai ai luat bătaie soră cu moartea şi ei parcă vor să îţi spună că ţi s-a părut, că nu tu eşti victima, parcă le dădeau ălora un avans ca să scape”, spune Gabriel.
De altfel, şi data la care este înregistrat dosarul penal spune totul despre cheful poliţiştilor de a înregistra încă o infracţiune: 9 august, la trei zile după incident. Şeful de post din comună, Ciprian Simion, a împins lucrurile şi mai departe. La câteva zile după agresiune şi după ce a înregistrat plângerea, s-a întâlnit cu mama băiatului şi a încercat să-i dea portofelul pe care cică l-ar fi găsit. “Deci el s-a dus la bătăuşi, le-a luat portofelul să i-l dea băiatului, sau cum? Că noi l-am căutat a doua zi peste tot la locul bătăii şi nu era. Şi în şanţul de scurgere ne-am uitat, şi în grădinile oamenilor. Nu era nicăieri şi, deodată, portofelul apare ca prin minune în mâna poliţistului. Nu l-am primit. L-a chemat pe el, iar Gabriel a refuzat , spunând că, probabil, trebuie făcut un proces verbal pentru el, nu să i-l dea aşa, pur şi simplu în mână”, ne-a spus mama băiatului, Duţa Signeanu.
Gabriel Signeanu, la locul faptei
Păzit de doi prieteni
Concediul medical i-a servit tânărului drept scutire la serviciu, o societate din Iaşi unde lucra de mai puţin de o lună. Ulterior, a demisionat: una dintre lovituri i-a distrus un deget de la picior şi la muncă purta bocanci cu botul din oţel, care au devenit insuportabili. Acum are nevoie şi de un psiholog. „Nu credeam înainte că este posibil, dar mă tem. Am ajuns să tresar dacă aud pe drum o căruţă şi copitele cailor. Încep să transpir şi să tremur. Mi-e frică să ies pe drum ca să nu mă întâlnesc cu ei. Dacă mă duc spre autobuz sau mă întorc acasă, merg cu doi prieteni buni care mă apără”, spune Gabriel Signeanu. Pentru cei patru agresori, viaţa a mers mai departe. Unul dintre ei, Mihai Miron, a şi plecat din ţară, în Danemarca.
Ringul
În dreptul locului unde a luat bătaie Gabriel, este o casă mare, cu camere de filmat montate pe faţadă. Proprietarul, un localnic, era plecat de acasă când s-a întâmplat şi spune că dispozitivele nu funcţionau. Dar nimeni nu l-a întrebat până acum despre imagini. “Atunci eram în Italia, când sunt plecat nu le las funcţionând. Acum filmează. Nimeni de la Poliţie însă nu m-a întrebat ceva”, spune omul.
La Poliţia Sineşti, pe 5 septembrie, nu era nimeni. Şeful de post Ciprian Simion nu a putut fi contactat pentru a oferi răspunsuri. În schimb, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie, chestorul Ioan Scripniciuc, promite să se ocupe de caz. “Mă voi interesa. Tratăm toate agresiunile cu aceeaşi măsură. Aici, dacă este vorba despre o tâlhărie, este un caz foarte grav. Trebuie să ştiţi însă că dacă este o asemenea infracţiune, nu poliţistul reţine, ci procurorul care cercetează dosarul”, a spus Scripniciuc.
Tatăl victimei arată cu ce a fost bătut fiul lui
Un tipar: dreptate pe cont propriu
Nu pare întâmplător că o astfel de scenă s-a desfăşurat în Sineşti. Aici a avut loc, în iulie 2015, una dintre cele mai înfricoşătoare crime din judeţ. Un tânăr a fost tăiat şi legat de un gard de membrii unei familii din zonă, pentru o datorie de 5.000 de euro. Ulterior, exasperate că autorităţile se mişcau foarte greu, rudele celui mort şi-au făcut dreptate singure: au dat foc unei case a familiei ucigaşilor. În acest caz au fost pronunţate până acum şase condamnări.
