Proaspătul eveniment din Piaţa Unirii, în care jăndarii din dotarea urbei noastre s-au dat în stambă ca fini degustători de slănină cu ceapă când e vorba despre arta neconvenţională, n-o rămas fără urmări, echipajul de doi plus restu, cu bască și cuc, s-or dus aţă la domnul director de la Luceafăru să se adape cu lămuriri despre abominabilul act, care le-o scandalizat neuronii de sub freză. Acuma, sincer, trebuie s-apreciem răbdarea și tactul domnului Holban, care o trebuit să-i treacă strada pe oamenii legii și să le explice ca la orbeţi ce va să însemne genul ăsta de performanţă în aer liber. Că jăndarii săracii cam dădeau din colţ -n colţ în faţa lui, cam ca niște cătane neinstruite la revista de front, prinse cu nasturii lipsă la tunică și cu rugină pe ţeava armei, adică nas, nu o mai punem la socoteală. Însă stau și mă gândesc, dacă nu era mai bine să li se dea câte un abonament pe întreaga stagiune, cu prezenţă obligatorie efectuată cu apel la intrare și ieșire, începând cu spectacolele pentru preșcolari și teatrul de păpuși. O altă părere mă contrazice, expunând posibilitatea apropiată de certitudine, ca vreun sărjent zelos să nu se apuce la dat amenzi lui Harap alb pentru nutreţul inadecvat dat calului, zmeilor pentru comportament abuziv și consum de substanţe interzise, bașca marionetelor pentru costumaţii indecente și tulburarea ordinii publice din piesă. Pe de altă parte, dacă ideea creaţă cu jăndari călare prinde viaţă, să vă văd cum o să staţi pe stradă, că în spatele calului și-n faţa mediocrului, nu-i bine să stai, din motive de integritate corporală sau amenzi.
Hamlet și Lir
