Talanga Unirii – o ticăloşie de 26 de ani

0
229

– despre mizerii tricolore pe bani publici –

 

Pe 27 august 1991 eram în sala Sovietului Suprem de la Chişinău, ca să văd  cum se votează independenţa Basarabiei faţă de imperiul rusesc. Peste cîteva zile eram în gara din Tiraspol, ca să văd cum blochează separatiştii trenul Odesa-Chişinău şi să scriu un reportaj despre asta. În august 1994 reveneam în Tiraspol, la comandamentul Armatei a 14-a a Rusiei, ca să-l întreb pe generalul Lebed, printre altele, dacă e adevărat că vrea să ajungă la Bucureşti în 24 de ore, cu trupele din subordine, aşa cum scrisese presa din Romînia. În toamna lui ’94 refuzam să fiu agent acoperit al SRI în R. Moldova, deşi recrutorul era ditamai şeful secţiei SRI din Iaşi. În toamna lui 1995, în închisorile regimului transnistrean, înregistram interviuri cu membrii grupului Ilaşcu, condamnaţi pentru presupuse acte de terorism împotriva structurilor de ocupaţie rusească. În 1996 făceam parte dintr-o echipă de consultanţi politici care lucra pentru alegerea viitorului preşedinte al Republicii Moldova. Între 1998 şi 2003 am fost consultant BBC pentru Republica Moldova.

Am scris polologhia asta nu ca să mă umflu în pene, ci ca să-i scutesc pe cititori de întrebări privind competenţa mea vizavi de ceea ce se întîmplă în stînga Prutului. Întrebări justificate, în ţara unde patrioţii de berărie se pricep, automat, la fotbal, politică şi Basarabia. Problema e cu patrioţii de berărie care ajung în capul mesei. Masa presupusei politici, a presupusei prese, a presupuşilor experţi, a presupusei societăţii civile ş.a.m.d.

Da, acest text e o reacţie la recentul miting ” unionist ” de la Bucureşti. Da, ghilimelele sînt obligatorii . Nu doar fiindcă e obligatorie întrebarea privind acumularea bruscă a zorului unionist, taman cînd în Basarabia sînt, peste cîteva zile, alegeri prezidenţiale foarte complicate, iar în dreapta Prutului urmează alegeri parlamentare. Sau întrebarea despre cui foloseşte, în ţară şi în afara ei, tot tămbălăul ăsta ” patriotic „.

Da, ” tămbălău ” e cuvîntul care defineşte mai toată agitaţia unionistă din ultimii 26 de ani. Vagoane de vorbărie şi degetare de acţiuni eficiente. Plus, dincolo de cortina patriotică, nişte sute de milioane de dolari / euro, din bugetul public, împărţiţi între patrioţii pragmatici de pe ambele maluri ale Prutului.

Acum, marele unionist Băsescu, de exemplu, ne spune că Cioloş, ca şef suprem al  jandarmilor care au bruscat şi reţinut ” unioniştii”, e sluga Germaniei şi a Rusiei. Dar a cui slugă era Băsescu, cînd se pupa în public cu anti-romînul şi comunistul Voronin? Ba încă îndemna unii parlamentari basarabeni să-l voteze pe Voronin ca preşedinte al republicii. Ale cui slugi erau Petru Movilă, Mihaela Popa, Dan Cîrlan, cei care, tot atunci, umblau de gît cu Iurie Roşca, cel ajuns mai întîi sluga lui Voronin, după ce acesta reprimase dur manifestanţii pro-europeni, iar apoi sluga lui Putin, lăudînd binefacerile Moscovei şi înfierînd putredul Occident  ?

Da, eu n-am fost niciodată unionist. Nu fiindcă nu vreau să trec Prutul fără vamă, ci fiindcă statul romîn e incapabil să rezolve problemele de după unire. Iar asta ar genera o gravă problemă de securitate naţională. Da, Romînia e principala problemă, nu Basarabia. Cine vrea argumente pe larg, le poate citi aici : https://lucianpostu.wordpress.com/2015/04/27/unirea-mos-craciun-si-povestea-nulei/

De asta am o reacţie acută de dezgust, cînd văd noile forme de agregare ale acestei ticăloşii ultra-demagogice, cu talangă tricoloră, prin care nişte mii de naivi sînt folosiţi ca să poată profita, financiar sau politic, nişte paraziţi ” patriotici „. De asta scriu ” romîn ” şi ” Romînia ” cu ” î ” din ” i ” . Fiindcă moştenirea Romei, clamată cu ” â ” din ” a „, e demult în glod.

De asta l-am şi refuzat pe colonelul Andronic, atunci cînd mi-a propus, în ’94, să ” servesc patria „, în Basarabia, sub acoperirea de jurnalist : şi el, şi statul în numele căruia îmi făcea propunerea duhneau a mizerie morală şi profesională. Din păcate, dincolo de cosmetizările de tip ” Cioloş „, statul romîn nu s-a schimbat în mod esenţial de atunci. La fel cum, evident, nu s-a schimbat nimic esenţial în strategia şi acţiunea vizavi de Basarabia. Da, Rusia e mare, rea şi perfidă. Iar noi sîntem mici, proşti şi ticăloşi. Pînă cînd n-o să schimbăm partea cu ” proşti şi ticăloşi „, re-unirea Basarabiei cu Romînia rămîne doar o talangă mizerabilă. Cu panglici tricolore, evident.

 

Lucian Postu

 

 

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments