Văr cu Iașul încă de pe vremea convenţiei, ales, răsales și înscăunat în parlamente, vosganianul șăf de partid de pe la noi, s-o trezit că trebe să aibe a face cu munca de jos, adică să aduce cetăţeni iubitori de dreaptă, să pună ștampila pe hârtia cu care o seamă se vor șterge în părţile moi dupe alegeri. Fapta asta de adus, convins și aburit poporu o făcea dom Fene (La mulţi ani!), care nu credem că i-o vândut suspomenitului reţeta de succes, plus relaţia cu care să se aduce la cabină nehotărâţii cu bască, sfioși la neuroni și aprigi căscători de gură la sindrofiile unde mnealui dădea cu microfonu. Așa că, omul nostru se agită, face ecuaţii, dă telefoane, scarmănă hârtii, asudă, poate-poate sare de pragul sediului în vreun sondaj făcut pe genunchi, ca să-i lase cu obloanele la dinţi deschise pe cei deasupra lui, pă linie de partid. Că mnealui s-agită și ca să-și scape epiderma de contactul cu umezeala beciului, pare să nu fie faptul zilei, dar din ce știm noi, dacă rămâne repetent în toamnă, o să trebuiască să cumpere vreo două vagoane de mir, plus niște alifie, că satanele de la diicoate se înghesuie care să-l umfle prima.
