În tinereţe, Hillary Clinton a activat în grupul de tineri al Partidului Republican şi chiar s-a implicat în campania pentru prezidenţiale din 1964 a candidatului republicanilor Barry Goldwater, notează site-ul biography.com. Patru ani mai târziu, în 1968, a devenit membră a Partidului Democrat.
În perioada studenţiei, Hillary Clinton a fost activă în domeniul politic, lucrând pentru senatorul Walter Mondale în 1971, implicându-se în campania electorală pentru candidatul democrat la prezidenţiale George McGovern în 1972 şi fiind avocat al comitetului parlamentar de punere sub acuzare a preşedintelui Nixon, în timpul scandalului Watergate (1973-1974).
După absolvirea facultăţii a început să profeseze ca avocat. A devenit membră a Facultăţii de Drept a Universităţii din Arkansas, unde preda şi Bill Clinton. Pe data de 11 octombrie 1975, Hillary Diane Rodham s-a căsătorit cu Bill Clinton. Totuşi, ea nu a spus „da“ din prima. Bill a fost nevoit să o ceară în căsătorie de mai multe ori. Cei doi au împreună o fiică, născută pe 27 februarie 1980: Chelsea Victoria.
A continuat să lucreze ca avocat pentru Rose Law Firm, în cadrul căreia a fost prima femeie asociat şi prima femeie partener. S-a implicat şi în campania electorală câştigătoare a lui Jimmy Carter, în 1976. În 1977, a fost numită de către Carter preşedinte al Legal Services Corporation.
Odată cu alegerea soţului său în funcţia de preşedinte al Statelor Unite, Hillary Clinton a devenit prima doamnă a SUA (1993-2001).
În perioada 2001-2009 a deţinut două mandate de senator de New York din partea democraţilor. În 2001, când l-a câştigat pe primul, Hillary Clinton a devenit prima soţie a unui preşedinte care a obţinut o funcţie publică.
În 2007 şi-a anunţat intenţia de a candida din partea democraţilor la alegerile prezidenţiale din 2008. Dar, în urma competiţiei interne din partid, câştig de cauză a avut Barack Obama. La scurt timp, după ce acesta a preluat şefia Casei Albe, Hillary Clinton a fost numită secretar de Stat – mai exact pe 21 ianuarie 2009.
Pe data de 30 decembrie 2012, Clinton a fost spitalizată ca urmare a unei comoţii cerebrale pe care o suferise în urmă cu câteva săptămâni, comoţie ce a dus la apariţia unui cheag de sânge.
Acest episod a venit la scurt timp după ce, din cauza unui virus gastric, Hillary Clinton nu se prezentase în faţa Congresului pentru a depune mărturie privind atacul asupra Consulatului american de la Benghazi, Libia, din septembrie 2012, în cursul căruia patru americani şi-au pierdut viaţa. A depus însă mărturie pe 23 ianuarie 2013 şi şi-a asumat responsabilitatea pentru acţiunile sale.
Hillary Clinton, care a afirmat de mai multe ori că şi-a dorit un singur mandat în fruntea Departamentului de Stat, a renunţat oficial la postul de secretar de Stat pe data de 1 februarie 2013.
După o serie de speculaţii privind posibila sa candidatură la prezidenţiale, planurile ei au devenit oficiale în primăvara anului 2015. Pe 12 aprilie, preşedintele campaniei sale, John Podesta, a anunţat, printr-un e-mail, că fostul secretar de Stat intră în cursa democraţilor pentru nominalizarea candidatului în vederea cursei pentru Casa Albă. La scurt timp, în mediul online a apărut un videoclip în care Hillary Clinton îşi anunţa candidatura.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=0uY7gLZDmn4&w=646&h=350]
Hillary Clinton s-a aflat în competiţie internă cu senatorul Bernie Sanders, pe care l-a învins însă încă din 2 martie. În cadrul Convenţiei Partidului Democrat din 27 iulie, Hillary Clinton a fost desemnată oficial candidata partidului pentru alegerile prezidenţiale din 2016, devenind astfel prima femeie-candidat pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite din partea unui mare partid.
Hillary Clinton, prin ochii biografilor
Deşi mulţi americani o consideră pe Hillary Clinton drept lipsită de transparenţă, chiar duplicitară, între biografii ei există un consens cu privire la modul în care este ea în realitate, notează Deutsche Welle.
Muncitoare, motivată, perseverentă, moderată, metodică, conservatoare, uneori arogantă – acestea sunt caracterizări folosite în mod repetat de cei care au scris despre ea.
Karen Blumenthal, autoarea unei biografii a lui Clinton adresată tinerilor, merge până acolo încât spune despre ea că este „tipul studentului tocilar“, un punct forte şi o slăbiciune în acelaşi timp.
„Ea nu are acea abordare charismatică (..) a soţului ei ori a lui Barack Obama“, afirmă Blumenthal. „Ea este acel tip de om pe care ţi l-ai dori drept vecin (…). Însă, noi, americanii, considerăm acest lucru plictisitor. În mare, ea e un pic plictisitoare“, adaugă Karen Blumenthal.
Richard Kreitner, de la prestigioasa revistă „The Nation“ (de stânga), este pe aceeaşi lungime de undă. „Americanilor le plac oamenii care muncesc din greu şi sunt încăpăţânaţi“, spune el. „Ar putea să o admire, fără să vrea să le fie preşedintă“, adaugă el.
Criticii ar putea-o ataca din cauză că este liberală, însă ea şi-a început cariera ca republicană, iar acest lucru i se reflectă în continuare în personalitate.
„Este o persoană foarte motivată, foarte metodică şi mult mai conservatoare în privinţa metodologiei şi alegerii stilului de viaţă decât ar putea să înţeleagă mulţi dintre criticii ei“, spune James D. Boys, biograful britanic al lui Clinton.
Maleabilă, dacă este necesar
Kreitner o percepe pe fosta primă doamnă drept un „priceput politician“, maleabil dacă acest lucru este în interesul carierei sale. „(…) Va vota pentru un război în Irak, dacă acesta pare să fie lucrul politic oportun de făcut“, consideră el.
Blumenthal subliniază că ea a fost elogiată atât de democraţi, cât şi de republicani, pentru activitatea sa în Senat, unde poziţia sa bipartizană şi-a dovedit eficienţa. Reversul medaliei este însă că agenda îi poate fi neclară.
„Este greu să ştii ce vrea cu adevărat, deoarece ea ascultă opinia dominantă şi sondajele, iar uneori face la stânga, alteori la dreapta, ca răspuns“, spune ea.
Iar această ambiguitate este subliniată de ceea ce Boys consideră că este caracteristica ei dominantă, şi anume dorinţa de intimitate.
De altfel, spre deosebire de soţul ei, Bill Clinton, sau de adversarul ei republican, Donald Trump, Hillary Clinton nu a părut vreodată în largul ei pe scena publică.
Având o educaţie conservatoare, este foarte protectoare cu familia sa, un lucru demonstrat atunci când şi-a apărat soţul în timpul scandalurilor sexuale, în anii ’90.
Însă această trăsătură alimentează ideea că ar avea ceva de ascuns. Familia Clinton s-a confruntat în mod repetat cu acuzaţii referitoare la afaceri dubioase, iar Hillary a avut de suferit în special după ce s-a aflat că a folosit un server privat de e-mail în perioada în care deţinea funcţia de secretar de Stat.
„E-mailurile fac parte dintr-o poveste mai amplă referitoare la ceea ce consideră ea viaţă privată şi ceea ce criticii ei numesc secret“, afirmă Boys. „Trebuie să spunem că maxima lui Clinton este că merită ca mai degrabă să fii prins decât să ceri permisiunea“, adaugă el.
Blumenthal crede că, uneori, tocmai dorinţa de intimitate îi tulbură lui Clinton judecata. „Cred că a fost vorba despre o încercare de a-şi păstra o parte a vieţii departe de ochii publicului“, a spus aceasta referitor la scandalul e-mailurilor.
Kreitner aduce însă în discuţie şi o anumită „aroganţă“, care provine, în opinia sa, din faptul că s-a bucurat de putere atât de mult timp.
„Scandalul e-mailurilor este o ilustrare a modului în care face lucruri crezând că regulile nu li se aplică şi Clintonilor“, consideră el.
Totuşi, toţi biografii anterior citaţi consideră că Hillary Clinton poate face faţă provocărilor ce o aşteaptă.
