– despre versiunea ” Stolojan 3.0 ” a unui vechi model de marionetă –
Sînt de acord, Dacian Cioloş e mai decent decît trei sferturi dintre liderii politici de după 1990. Dar asta, stimaţi fani ai iluziilor bine înrămate, nu e foarte greu. E ca şi cum într-un trib african, unde toţi umblă cu dosul gol, ai purta o şapcă albăstrie, pe care e scris, cu litere colorate, ” Bruxelles „.
Înainte de a vă indigna prea tare, vizavi de lipsa mea de consideraţie pentru minunea tehnocrată din Sălaj, vă invit să vedeţi genealogia reală a talentatului domn Cioloş. Nu, nu mă refer la ipoteticul lui unchi, generalul Virgil Ardelean, consătean cu premierul şi fost şef, longeviv, al serviciului de informaţii din subordinea Ministerului de Interne. Asta e doar un detaliu. Ceea ce contează e lista cu premieri tehnocraţi de după 1990. Şi cei care au scris, de-a lungul anilor, această listă.
Vă mai amintiţi de toamna anului 1991 ..? Premierul Petre Roman îi furase lui Ion Iliescu brandul ” FSN ” şi îl încurca teribil pe tătucul ” revoluţiei „. Fiindcă în 1992 veneau alegerile. Locale, parlamentare, prezidenţiale. Aşa că minerii au venit din nou la Bucureşti şi l-au dat jos pe Roman, repejor. Iar în locul lui, Iliescu & Co au pus un tehnocrat : Theodor Stolojan. Un finanţist care vorbea puţin şi sec. Drept pentru care a urcat rapid în sondaje, în anul de tranziţie dinaintea alegerilor.
Vă sună cunoscut ? Da, Theodor Stolojan e bunicul politic al vedetei Cioloş. Şi Theo a fost mare funcţionar internaţional, pe la FMI sau Banca Mondială, n-are importanţă unde exact. După mandatul de sub Iliescu şi după laudele publice aduse tătucului Ilici, în campania din ’96 , Stolo’ s-a dat de trei ori peste cap, ca calul lui Harap Alb, şi s-a făcut liberal, candidînd la preşedinţie în 2000.
Nu vi se pare că e ca-n ” Twin Peaks „, ” se-ntîmplă iar ” … ? Da, nimic nu e nou sub soare, după cum zicea alt clasic. Nicolae Văcăroiu, premierul tehnocrat instalat de Iliescu în ’92 ( şi ajuns membru de partid pînă la urmă ), a fost doar versiunea de baltă a lui Stolojan. Iar Mugur Isărescu, pus premier în ’99 de Constantinescu, ca să salveze de la naufragiu Convenţia Democratică, a fost versiunea spilcuită a aceluiaşi model : tehnocratul cu comandă după perdea.
De dl Stolo’ am aflat mai tîrziu că umblase puţin cu valuta secretă a lui Ceauşescu. Cu dl guvernator Isă’ ne-am lămurit ce hram poartă. Iar cînd dl Ciolo’ a dat-o cotită cu furtul ministrului de interne, generalul plagiator Tobă, lucrurile au început să fie clare. Mai ales după ce izul de ofiţer ” acoperit „, care plutea peste guvernul preşedintelui Iohannis, a început să cam duhnească de la o poştă . La vechea unitate de măsură a drumurilor mă refer.
Să nu vă mai mire deci prea tare că dl premier tehnocrat a dezavuat presiunea publică pentru curăţirea sistemului medical. Sau că onestul independent Ciolo’ s-a comportat faţă de liberali ca fata mare a lui Ion Creangă : ” fă-te tu a mă trage, că eu oi veni plîngînd ” . Sau, dacă nu vă place Creangă, ca în ” Luceafărul ” lui Eminescu : ” Mai nu vrea, mai se lasă … ” . O comedie ieftină, de prost gust, scrisă de aceiaşi ” băieţi deştepţi ” din spatele cortinei cu tricolor, care ne livrează periodic, în ultimii 26 de ani, momeli ambalate în cutii sub formă de partide, oameni, promisiuni şi iluzii.
De anul nou, ţăranii umblă prin sat cu ursul. În această campanie electorală, liberalii umblă cu Cioloşul, recitînd în cor, ca la ” Cîntarea Romîniei ” din vremea lui Ceauşescu : ” Ăsta-i ursul din Bruxelles, / Daţi-ne un vot pe el „.
După spectacolul cu urs tehnocrat, cei păcăliţi de vulpe ( şi rămaşi iar fără coadă ) vor fi tot berbecii din turma electorală. Lăsaţi, deci, televizoarele deschise. Serialul ” Dragă Ciolo’ ” continuă.
