– IONEL BOSTAN –
În anul marcării trecerii a șapte decenii de la încetarea Celui De-Al Doilea Război Mondial (2015 – declarat de către Executivul României “Anul veteranilor de război”), colonelului Cezar Cobuz îi apărea cartea „Veteranii Moldovei la frontiera dintre secole” (Editura StudIS). Pentru aceasta s-a aplecat cu pasiune şi dăruire asupra vieţii eroilor şi veteranilor de război din judeţele Moldovei, studiind o multitudine de documente şi diverse lucrări în arhive şi biblioteci. Totodată, nu a precupeţit vreun efort în a se întâlni direct cu veteranii ori urmaşii acestora din localităţile moldave. Şi pentru că misiunile de suflet ale colonelului dr. Cezar Cobuz au continuat şi în anul 2016, avem acum ocazia să aducem în discuţie şi al doilea volum „Veteranii Moldovei (…)” (Editura Alfa). Autorul vine aici cu alţi eroi şi alte povestiri de front. Însă remarcăm şi includerea unor secţiuni consacrate tratării noţiunii de „veteran”, modului de omagiere a veteranilor, drepturi specifice etc., făcându-se trimitere la texte legislative în materie. De asemenea, autorul realizează două microstudii „Marea tragedie românească de la Cotul Donului” şi „Preoţi militari pe front”, pe care cu această ocazie le pune generos la dispoziţia cititorului. Şi acum, fișele-relatări focusate pe eroii colonelului Cezar Cobuz, au fost intitulate la fel de simplu – de maniera: „Servant în Regimentul 27 Infanterie”, „Puşcaş în Batalionul de Gardă Regală”, „Marele erou din Bucovina Mică”, „Sărbătorit la 104 ani”, „Puşcaş în Regimentul I Grăniceri”, „Veteranul din Tungujei”, „Veteranul cadru didactic, muzician şi scriitor”, „Rănit la Odessa, invalid la Ţibana”, „Vânătorul de munte din Caucaz”, „Veteranul din Buciumi – Răcăuţi”, „Radiotelegrafist pe Fronturile de Est şi Vest”, „Veteranul din Gropniţa” ş.a. Un număr relativ însemnat de pagini este dedicat văduvelor de război, majoritatea având venerabile vârste de peste 95 ani („Văduvele din Mica Bucovină”, „În aşteptarea soţului”, „Satul văduvelor de război”). Povestiri de eroism veritabil sunt cele intitulate „Glonţul fatal la traversarea Tisei”, „Şi-a salvat plutonul de la moarte”, „Patru ani în Siberia”, „Decorat pentru faptele de eroism din Cehoslovacia”, „Fraţii i-au murit pe front” ori „A ieşit din lagărul sovietic cu 38 de kilograme”. Păstrând stilul primei ediţii, adesea autorul îşi „lasă” eroii să povestească singuri. Veteranul de război nevăzător slt. (rtr.) Ioan Ghercă, care a împlinit frumoasa vârstă de 97 de ani, mobilizat la data de 20 februarie 1941, a luptat în Răsărit, până la Odessa. Reîntors de la Odessa, a poposit în oraşul Bălţi. Iată ce ne spune: „Acolo am găsit Drapelul de luptă al Regimentului 2 Călăraşi, l-am pus pe cap. Călare fiind, am trecut un râu, ca să fiu sigur că ajung cu el, mi-am înfăşurat drapelul la brâu şi l-am prins cu ajutorul curelei de la pantaloni. De la Zăicani, am trecut la Şapte Bani, apoi la Movila, ca să trec Prutul, şi am ajuns la Ştefăneşti, unde erau încartiruiţi generalul, colonelul şi vreo douăzeci de ofiţeri. Îl întreb pe general de ce este supărat. Acesta îmi răspunde: Măi, am pierdut un regiment! Dar Drapelul unde e? Am zis: Ţine-ţi aici drapelul! Şi mi-a zis: Băi, tu eşti căpitan!” („Veterani din Răchiteni – Iaşi”). Sublocotenentul în retragere Amagdei Gheorghe (97 ani), puşcaş în cadrul Batalionului de Gardă Regală, relatează că a avut ocazia să stea la masă cu Regele Mihai I, de Sfintele Sărbători de Paşti, în anul 1941, după depunerea jurământului militar. Nu i-a scăpat nici textul în cauză: “…Pentru jurământ, înainte! …Rostiţi după mine! …În numele lui Dumnezeu Atotputernicul, eu soldatul Amagdei Gheorghe, jur credinţă Regelui Mihai I, supunere legilor şi îndatoririlor militare, în toate ocaziunile în timp de pace, ca şi în războiu. Aşa să îmi ajute Dumnezeu!” („Puşcaş în Batalionul de Gardă Regală”). Locotenentul în retragere Mitel Panaite din Tudora (101 ani), rănit prima oară la Odessa spune şi el: „O schijă a intrat în mine, a rupt trei coaste şi s-a oprit la o pieliţă distanţa de inimă. Am fost operat la Curtea de Argeş de un doctor colonel, care mi-a spus că am avut un foarte mare noroc să scap cu viaţă”. După doar trei luni de concediu medical s-a întors pe front, fiind din nou rănit (la Cotu Donului), urmând apoi marea sa dezamăgire: „Ne-o înşelat ruşii, asta o făcut. Am primit ordin de la ai noştri că de pe 23 August suntem cu armata rusă şi deci întoarcem armele, iar ei au luat deoparte tunurile, ne-au spus să ne încolonăm şi să ne deplasăm oleacă mai încolo, ca să ne organizăm altfel, şi uite aşa, încet, încet, ne-au urcat într-un tren – eram 80 de oameni într-un vagon – şi ne-au dus în Siberia” („A ieşit din lagărul sovietic cu 38 de kilograme”). Interesantă este şi povestea Eugeniei Asandei, din satul Giurgeşti, comuna Costeşti, judeţul Iaşi, refugiată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, împreună cu părinţii şi alte cinci surori. „Părinţii au fost agricultori, tata îndeplinind funcţia de casier comunal în cadrul comunei Costeşti. Înainte de începerea războiului, toate comunele din Moldova, cu arhive şi salariaţi, au fost evacuate în diferite judeţe ale ţării. Comuna Costeşti, a fost evacuată la Bughea de Sus, Câmpulung-Muscel… Ajungând acolo, ne-au repartizat o casă părăsită cu o rogojină pe jos. Ne-am culcat pe acea rogojină, iar când ne-am sculat dimineaţă, toţi eram mâncaţi de ploşniţe şi de purici, părinţii fiind disperaţi de această situaţie. Norocul nostru a fost că acea casă în care eram cazaţi noi şi alte familii tot din comuna noastră, era lângă o unitate militară. Comandantul unităţii militare auzind că suntem refugiaţi din Moldova şi că suntem foarte necăjiţi cu mulţi copii, că nu eram numai noi, a hotărât să ne ajute dându-ne în fiecare zi câte o găleată cu mâncare, din care ne rămânea să mâncăm şi seara. În fiecare zi mergeam la popota militară şi ne dădea mâncare. Pentru noi toţi refugiaţii, acea unitate a fost Dumnezeu pe pământ, rugându-ne pentru acel om care conducea unitatea să-i dea Dumnezeu sănătate că ne-a ajutat foarte mult” („Caravana florilor”).
Ceea ce dorim să evidenţiem, în fine, referitor la actuala ediţie a lucrării „Veteranii Moldovei la frontiera dintre secole”, este bogata galerie foto color inclusă în lucrare, dar şi actualizarea Listelor cu Veteranii de război cu vârsta de 95 şi peste 95 de ani (cinci anexe), distinct pe judeţele Iaşi, Suceava, Botoşani, Bacău şi Neamţ.
