În “Valea mută” personajele joacă natural, iar suspansul este menținut în permanență de intrigă.
Îmi jurasem de mult că nu mă mai uit la nici un film românesc oricât de premiat ar fi la festivalurile de prestigiu europene la Cannes, Berlin, Roma și așa mai departe. Fie că era vorba de Mungiu sau despre Porumboiu, filmele pe care le-au făcut, chiar dacă au fost apreciate de critici de pe toate meleagurile, îmi procurau după vizionare o stare vecină cu depresia . Aceleași drame abisale exploatate de toate filmele românești din ultimii 25 de ani, femei violate, alcoolici, femei vândute pentru prostituție, minori delicvenți, femei răstignite… Pe scurt, toată mizeria din societatea românească exportată sub formă de artă. Vizionarea recentă a miniseriei “Valea mută”, produsă de cineaști români cu ajutorul HBO Europe, mi-a redat speranța. Filmul are o intrigă polițistă, un ofițer de la crimă organizată care a asasinat patru indivizi este prins cu ajutorul a doi puști care au fost martorii asasinatului. Sunt implicate și clanuri interlope, mafioți și traficanți de droguri, interpretați fără să-ți lase impresia unor vulgarități. Acțiunea are loc în pădurile din jurul Brașovului, ceea ce-i conferă peliculei și notă de mister, cunoscut fiind și interesul crescut al străinilor față de legendele care s-au născut pe aceste meleaguri transilvănene. În acest film românesc nu există nici o urmă de isterie la care vreunul dintre personaje să apeleze pentru a evoca o dramă. În “Valea mută” personajele joacă natural, iar suspansul este menținut în permanență de intrigă. Și imaginea este foarte bună. Cadrele sunt dinamice, specific unui film polițist, coerența acțiunii fiind menținută prin măiestria unor directori de imagine care pot oricând să lucreze pentru unul dintre studiourile de la Hollywood. Vizionarea acestui film mi-a redat speranță în cinematografia românescă, speranța că putem face filme de calitate. Zic eu că ar fi indicat ca Centrul Național al Cinematografiei să schimbe puțin criteriile după care finanțează producții românești pentru că “Valea mută” ne-a arătat că putem face și altfel de filme și poate putem spera și noi în următori ani la un Oscar pentru cel mai bun film străin.
Constantin MAZILU
