„Unul dintre cele mai ambiţioase proiecte din istoria ingineriei civile trece printr-o etapă majoră“, s-a felicitat, cu această ocazie, constructorul Novarka, un consorţiu format din societăţile franceze Bouygues şi Vinci.
Protecţie pentru următorii 100 de ani
Conceput în formă de cupolă şi ridicat pe structură metalică, noul sarcofag este destinat să preîntâmpine o nouă catastrofă nucleară în următorii 100 de ani. Iniţial acesta va acoperi vechea construcţie de protecţie, care va fi dezmembrată, apoi reactorul care a explodat la 26 aprilie 1986.
„Deplasarea cupolei deasupra reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobîl marchează sfârşitul unei lupte duse de 30 de ani încoace contra consecinţelor accidentului. Este o etapă istorică în ameliorarea protecţiei mediului în zona de excludere de la Cernobîl şi în întreaga lume“, s-a felicitat la rândul său ministrul ucrainean al Ecologiei Ostap Semerak.
Costul construcţiei s-a ridicat la 1,5 miliarde de euro, însă factura finală va ajunge la 2,2 miliarde de euro odată cu încheierea lucrărilor de decontaminare şi luarea tututor măsurilor sanitare necesare.
Banii pentru construirea noului sarcofag de la Cernobîl au fost oferiţi de 43 de state, între care Canada, China, Japonia, Rusia, Statele Unite şi toate statele membre UE.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=6wso-xD0FnU]
Cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii
În urmă cu 30 de ani, pe 26 aprilie 1986, la ora locală 1.23, reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat în timpul unui test de rutină, deflagraţia ducând la producerea unui nor radioactiv care a ajuns până în Norvegia. A fost cel mai mare accident nuclear din istorie.
La acea vreme, Cernobîlul aparţinea de Uniunea Sovietică, care a alocat 15 miliarde de dolari pentru măsurile iniţiale luate în scopul de a „curăţa“ zona, acestea incluzând construirea unui imens sarcofag care să „îngroape“ deşeurile radioactive. După destrămarea Uniunii Sovietice, sarcina eliminării consecinţelor tragediei i-a rămas Ucrainei, o ţară confruntată cu probleme grave. Deşi primul sarcofag a depăşit aşteptările specialiştilor, care nu credeau că va rezista mai mult de 20-30 de ani, pentru ca zona să fie protejată de acum înainte este nevoie de un nou sistem de protecţie. Lucrările la noul sacrofag au început în 2012 şi se află acum în faza finală.
Proiectul, în care sunt implicaţi specialişti din întreaga lume, a fost, într-un fel, şi un program de locuri de muncă pentru Ucraina. Aproape 6.000 de persoane au fost angajate în zonă.
Oamenii, în special cei care lucrează în apropierea sarcofagului, poartă costume speciale de protecţie, dar şi un dispozitiv pentru măsurarea nivelului de radiaţii. Nu stau la serviciu un număr fix de ore, ci până când corpul lor a absorbit doza de 0,006 milisieverţi (mSv) pe zi.
Majoritatea angajaţilor locuiesc în oraşul Slavutîci, care a fost construit în 1986 de către sovietici pentru persoanele care fie au lucrat la centrala nucleară, fie au fost evacuate după catastrofă din zonele din apropiere.
Tot aici au locuit mii de „lichidatori“ – cei care au făcut parte din primele echipe de intervenţie care au curăţat zona. Nu se ştie câţi au murit din cauza expunerii la radiaţii, dar cert este că datorită lor contaminarea nu a fost şi mai gravă.
