„Îmi asum înfrângerea. Însă cine luptă pentru o idee nu poate pierde. Nu a pierdut grupul care a susţinut ideile mele, am pierdut eu. Îi îmbrăţişez pe toţi cei care m-au susţinut.
Nu am reuşit să vă aduc victoria. Am făcut tot ce se putea face. Eu cred în democraţie. Cred în Italia. Am propus simplificarea sistemului parlamentar. Aceasta a fost reforma propusă la referendum. Nu am fost convingător. Experienţa Guvernului meu se încheie aici”, a declarat Matteo Renzi în cursul nopţii de duminică spre luni.
Potrivit rezultatelor 59,5% dintre italieni au votat împotriva amendamentelor constituţionale propuse de Renzi. În favoarea modificărilor au votat 40,5% dintre alegătorii italieni. Prezenţa la urne a fost de 68,4%.
Consultarea populară şi-a modificat de-a lungul timpului miza, transformându-se într-un test în jurul persoanei lui Renzi.
Reformele propuse de Renzi prevedeau o reducere drastică a puterilor Senatului, căruia i s-ar fi retras dreptul de a confirma guvernul şi de a vota legi, precum şi o limitare a puterilor regiunilor şi suprimarea provinciilor. Numărul senatorilor ar fi coborît, de asemenea, de la 315 la 100.
Renzi a avut împotriva lui vasta majoritate a clasei politice italiene, mergând de la extrema dreaptă la populiştii din Mişcarea 5 stele, Liga Nord şi Forza Italia a lui Berlusconi. Chiar şi unii dizidenţi din Partidul Democrat al lui Renzi au votat impotriva reformelor.
Consecinţe pentru Italia şi UE
Căderea lui Matteo Renzi ar putea avea consecinţe grave şi pentru masa de muncitori migranţi, legali sau ilegali. În cazul unor noi alegeri, există riscul ajungerii la putere a populiştilor din Mişcarea 5 stele ai lui Beppe Grillo. Aceta promite renunţarea la moneda unică euro, închiderea frontierelor şi expulzarea migranţilor care nu sunt cetăţeni UE.
Matteo Renzi este al doilea şef de guvern din UE care demisionează după pierderea unui referendum. Înaintea premierului italian, cel care şi-a părăsit funcţia a fost şeful guvernului britanic David Cameron. Ambii au pierdut în faţa unor coaliţii formate din cetăţeni revoltaţi şi populişti de stânga şi de dreapta. Întreaga Europă se confruntă în prezent cu ascensiunea formaţiunilor populiste.
Marine Le Pen în Franţa, Matteo Salvini de la Liga Nordului în Italia, de partea dreaptă a spectrului politic; Beppe Grillo şi opoziţia sa fundamentalistă, la stânga. „Viva Trump, viva Putin, viva Le Pen!“ a scris pe Twitter Salvini, care vrea să separe nordul bogat al Italiei de sudul mai sărac.
Respingerea reformei constituţionale propuse de premierul Matteo Renzi la referendumul din Italia nu este un vot împotriva Uniunii Europene şi a monedei unice, aşa cum au jubilat luni populiştii blocului comunitar, ci un avertisment dat reformatorilor de tipul conservatorului francez Francois Fillon, comentează Reuters.
Votul italienilor, care l-a determinat pe premierul Renzi să îşi anunţe demisia, reprezintă însă un pas înapoi pentru Europa, într-o perioadă în care liderii încearcă să dea un răspuns credibil la Brexit, alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA şi problemele economice ale propriilor state.
Italia se alătură în acest fel unei liste de ţări care vor fi preocupate în 2017 de problemele interne, an în care olandezii, francezii, germanii şi posibil şi britanicii vor merge la urne.
Referendumul din Italia dă un semnal de alarmă altor reformatori europeni, cum este conservatorul francez Francois Fillon, candidat cu şanse la preşedinţia Franţei, care a promis nu mai puţin de cinci referendumuri pentru promovarea agendei sale interne, dacă va fi ales în primăvară.
În viitorul imediat, în pofida calmului relativ de pe pieţele financiare, votul negativ dat de italieni reformelor care ar fi simplificat procesele legislative prin restrângerea atribuţiilor Senatului, printre alte măsuri, amplifică temerile legate de subfinanţarea sectorului bancar şi perspectivele economice ale Italiei, a treia mare ţară din zona euro.
În consecinţă, complică analizele Băncii Centrale Europene (BCE), a cărei conducere va decide joi dacă să extindă programul de achiziţii de obligaţiuni dincolo de luna martie.
”Votul nu va împinge din nou Italia în criză, deocamdată. Dar înseamnă timp pierdut pentru o ţară care are probleme uriaşe cu băncile, cu nivelul enorm al datoriei publice şi cu şomajul ridicat. Există un pericol semnificativ ca reformele să încetinească”, a spus Marcel Fratzscher, directorul institutului economic DIW din Berlin, fost oficial al BCE.
Băncile de la Roma se confruntă de câţiva ani cu dificultăţi financiare, instituţiile din Italia fiind, alături de cele din Grecia, cel mai slab capitalizate şi punând probleme pentru sistemul financiar al zonei euro.
La începutul anului, acţiunile băncilor italiene înregistrau căderi masive pe burse, după ce creditorii au anunţat că li s-au solicitat informaţii de la BCE legate de portofoliile lor de credite neperformante, în contrextul în care autorităţile europene voiau să verifice strategiile şi metodologiile utilizate de băncile italiene, inclusiv UniCredit şi Monte dei Paschi di Siena, în gestionarea acestor credite.
Investitorii au devenit din ce în ce mai nervoşi privind modul în care sectorul bancar va face faţă ratelor scăzute ale dobânzilor şi împrumuturilor de 200 miliarde euro care probabil nu vor fi achitate, după trei ani de recesiune. „Băncile italiene rămân foarte vulnerabile la problemele legate de calitatea activelor, în special în absenţa unei soluţii clare la problema creditelor neperformante“, apreciaza brokerul ICBPI.
În opinia FMI, această problemă va ameninţa redresarea şi stabilitatea financiară a regiunii dacă nu va fi rezolvată.
La acesta se adaugă problemele cu depăşirea deficitului public, mai ales în contextual catastrofelor care s-au abătut în ultimul timp asupra Peninsulei: cutremure, inundaţii.
