Pagina lui Călin
În numărul anterior v-am prezentat detalii ale unuia dintre cele mai mari scandaluri culturale din istoria de secol XX a Iașului. La Colocviul Național de Poezie derulat la Iași, în intervalul 18-20 octombrie 1978, la care au participat câteva sute de scriitori români, luările de poziție au fost atât de radicale și atât de fățiș contrare „normalității” dictate de Partid, încât Iașul a început să fie perceput ca un spațiu periculos, favorabil subversibilului și imprevizibilului.
Rând pe rând, de la tribună, scriitori precum Cezar Ivănescu, Marin Sorescu, Lucian Valea, Al. Paleologu, Dan Verona, Geo Bogza, Nina Cassian, Nora Iuga și mulți alții au protestat vehement împotriva cenzurii, împotriva veleitarismului de tip proletcult, împotriva tendințelor de a băga scriitorului pumnul în gură.
Grație lui Constantin Parascan, tânărul ce, în 1978, avea inspirația să înregistreze audio mare parte din conferințele susținute atunci, am putut reconstitui tabloul acestei inimaginabile întâmplări care, la vremea respectivă, a pus pe jar Securitatea și autoritățile comuniste.
În cele ce urmează, prezentăm câteva reacții din prezent referitoare la evenimentul din octombrie 78, inclusiv o notă informativă prin care organelor Securității li se aducea la cunoștință episodul.
Notă informativă
Sursa a fost prezentă în zilele de 18,19 și 20 octombrie 1978 la Colocviul Național de poezie, ținut la Iași. A reținut următoarele aspecte care au caracterizat atmosfera de desfășurare a lucrărilor:
În prima zi a luat cuvântul Geo Bogza, care a recitat două poezii cu caracter pornografic, una compoziție 1928 (un marinar care merge la curve), iar cealaltă 1978. Poeta Florica Mitroi de la Iași l-a criticat cu vehemență, Geo Bogza adoptând o atitudine de indiferență. Când a apărut la tribună Dan Deșliu, din fundul sălii se striga: Lazăr de la Rusca neostalinistul. Zgomotul nu a încetat decât în momentul în care Dan Deșliu a renunțat la cuvânt. După cuvântul Ninei Cassian, a apărut la tribună Ion Drăgănoiu de la TV, care a apostrofat-o cu următoarele cuvinte: Uite evreica, calul care merge în Deltă… ne dă lecții de patriotism etc. Nina Cassian a fost obligată să iasă din sală. Poetul Dan Verona l-a atacat în termeni foarte tari pe George Ivașcu, calificându-l o fosilă care a făcut pușcărie și care se culcă la vârsta lui cu funcționarele.
Ion Iuga și-a făcut apariția în blugi, purta plete și a început să-l critice pe Zaharia Stancu, fiind silit însă să renunțe, în urma protestelor asistenței care a cerut să nu se mai vorbească despre morți.
Poetul Ștefan Augustin Doinaș, în cuvântul său, a arătat: pentru a publica ceva trebuie să vii cu cota de poezie patriotică, care este obligatorie; a fost desființată cenzura, dar în locul ei a apărut mafia formată din agenți culturali pigmei, veleitari și trâmbițași; scriitorii sunt loviți, în schimb amatorismul este încurajat; au luat ființă clici, camarile de edituri; aici se fac afaceri mari, unii devin chiar milionari; comisia de litigii a Uniunii Scriitorilor nu a luat ființă nici până azi. Nicolescu Vasile a încercat să-l combată, dar a fost huiduit de participanți. Radu Popescu, directorul revistei Teatrul, a fost întrerupt în cuvântul său de poetul Darie Novăceanu, care a început să bată din palme, să facă gălăgie, fiind în stare de ebrietate. Radu Popescu a fost silit să coboare de la tribună. Laurențiu Ulici l-a rugat să urce din nou la tribună, dar n-a mai reușit să facă acest lucru fiind huiduit de sală. Un grup de poeți tineri, pletoșii, ogarii, i-au reproșat că nu are ce căuta la colocviul de poezie, întrucât se ocupă de arta dramatică.
Ion Nicolescu, într-o luare de cuvânt, referindu-se la Adrian Păunescu, a arătat că acesta nu a avut curajul să vină la colocviu. A sosit în oraș și a trebuit să facă imediat cale întoarsă. L-a calificat drept canalie, lichea, cameleon.
În sală s-au făcut auzite strigăte ca vrem dreptate, suntem sătui de discursuri. Părerea unora relativ la colocviu este că acesta a reprezentat o răbufnire plină de pornografie și vulgaritate, o dezlănțuire a mahalalei, numai ciomagul mai lipsea. Condițiile oferite de organizatori, din punctul de vedere al cazării, mesei, transportului, au fost excelente, participanții fiind foarte mulțumiți.
(A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 10.966, vol.3, f. 176-177)
Constantin Parascan: „Sigur, nu toți vorbitorii o luaseră razna spre libertate de gândire și exprimare. Că unii dintre ei se adresau tot cu „tovarășe”, sau „tovarăși”, unii chiar făcând referire la politica și documentele de partid… (dar reacțiile din Aulă erau de dezaprobare, de frisonare negativă, de respingere prin vociferări chiar și acestea iar ne înălțau spre o speranță nesperată). Dar, ascultând, și citind azi discursurile unora dintre ei (și aș numi aici pe cele ale lui Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Geo Bogza, Lucian Valea, Nora Iuga, Mihai Ursachi, Al Paleologu, Dan Verona, Nicolae Prelipceanu, Gheorghe Grigurcu…) ca și diversiunile create de Florica Mitroi… înțelegi că bătea un vânt de eliberare din chingile impuse, că în adâncul multora dintre scriitori se adunaseră energii care așteptau să se elibereze și aceasta se petrecea chiar sub ochii tuturor celor aflați în acel octombrie de neuitat al anului 1978. Toate acestea îți creau iluzia unei speranțe că nu s-a murit de tot, că într-o zi va exploda „mămăliga” românească, mămăligă pe care o vegheau și o „alimentau” și scriitorii, dar era nevoie de multe, foarte multe alte condiții și contribuții pentru a se petrece Marea Minune (de data aceasta) – ceea ce se avea să se întâmple în 22 decembrie 1989”.
Mircea Radu Iacoban (la vremea aceea, din poziția de secretar al Uniunii Scriitorilor Iași, Iacoban făcea oficiile de gazdă ale Colocviului): „Foarte greu pentru cei care n-au trăit în neguroasa „epocă de aur” să realizeze proporțiile adevărate ale impactului cutărui discurs, referat, replică, aluzie, reacție a sălii, dar și (mai ales) a autorităților vremii… N-a mai existat niciodată prilejul unei atât de memorabile ieșiri decise în agora precum a oferit Colocviul de Poezie! De altfel, după „surpriza” de la Iași, au fost interzise ani în șir toate adunările scriitoricești, inclusiv cele de alegeri și s-au anulat Colocviile ce urmau să aibă loc, de Proză și Critică)”.
Ion Țăranu (președinte, pe atunci, al Comitetului Județean de Cultură Iași): „Colocviul fusese organizat la Iași, în acel an, cu asentimentul lui Ion Iliescu, dar nu era în organizarea Comitetului de Cultură pe care îl conduceam, ci direct a Bucureștiului. A fost o dezbatere mai mult decât …liberală. Miza, după părerea mea, era debarcarea lui George Macovescu din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor. Tocmai fusese numit în acel an, ceea ce provocase o serie de numulțumiri. Practic, asistam la un linșaj public, în care se încerca identificarea lui Macovescu cu profilul unui funcționar, nu al unui scriitor. A fost o acțiune subterană, bine gândită. Nu am idee cine a fost la originea planului. Ceea ce îmi amintesc e că mă surspinsese foarte mult direcția în care o apucaseră discuțiile. Și nu doar eu eram surprins, ci și restul scriitorilor ieșeni străini, se pare, de acțiunea confraților bucureșteni. Cezar Ivănescu, spre exemplu, l-a apărat pe Macovescu. În sală era și Iliescu. A înțeles imediat toată urzeală. A luat cuvântul și a încercat să ducă discuția într-o zonă a principiilor. A zis ceva de genul că numai și simplul fapt că sunt posibile asemenea discuții contradictorii arată că Partidul acceptă confruntările de idei. A aplanat cumva tensiunile, astfel încât lucrările Colocviului au putut să continue. Inițial s-a crezut că evenimentul fusese organizat de Comitetul de Cultură, adică de mine. Câteva ore, până s-a clarificat, am avut ațintite asupra mea multe priviri încruntate care îmi prevesteau decesul politic. Din câte știu eu nu au fost sancțiuni punctuale! Ar fi fost bătător la ochi! Europa Liberă ar fi rumegat subiectul la nesfârșit”.
Ana Blandiana: „Îmi amintesc că l-am văzut prima oară pe Ion Iliescu pe o scenă la Iași, în 1978, când a deschis Colocviul de Poezie al Uniunii Scriitorilor, ca prim-secretar al PCR al județului. A vorbit scurt și a spus că nu se amestecă în treburile scriitorilor, ceea ce a impresionat asistența, inclusiv pe mine. Dar a doua seară, după ce Colocviul și manifestările lui fuseseră strict monitorizate de trimișii Comitetului Central, d-l Iliescu a dat înapoi, fiind de acord cu interzicerea unui spectacol, Sub fruntea noastră e lumea, montat de tinerii actori ai Teatrului Național din postumele lui Eminescu” (în „Revista 22”).
