– tocmit în stihuri di solomonarul Tanda Măndescu din ţinutul Fălciului –
Buna dzîua şî noroc !
Ia puniţ’ un lemn pi foc
Şî turnaţ’ oleac’ di jin,
Sî mă încălzesc puţin,
Şî-aduciţ’ o răcitură
Ş-o hrincă di-afumătură,
Ş-o ţîgară di titiun,
Sî am puteri sî vă spun
Ce-a să se-ntîmple la anu’,
Dacă n-a vini amanu’ .
Hai, trăgeţi-vă aproape
Şî nu nişcaţ’ niş’ din pleoapi,
Nu suflaţ’ nici ca furnica,
C-apoi nu mai dzîc nimica.
Iaca, colo-n primărie
Acu-i maaare veselie,
C-o plecat stăpînul vechi
Cu coada între urechi,
Iar jupînul ‘cela nou
Se crede mare erou.
Numai că, să vezi, în stele
Se arată treburi grele :
Dacă şeful alungat
Se apucă de turnat,
Exact ca cumătrul lui,
Ca să n-aibă chelea-n cui,
Apoi, ascultaţi la mine,
Şeful nou n-o dă prea bine,
Că nici el n-a fost străin
De povestea cu pelin
Şi de treburile toate
Care-s acu’ cercetate.
Şi mai scrie ceva-n stele :
Chiar de scapă de belele
Cu beciuri şi cu zăbrele,
Jupînul de la palat
Tot mai are de scăpat
De un ifos cu urechi
Moştenit de la cel vechi.
Stelele îi zic aşa :
„Omule, nu te-nfoia,
Nu te crede cel mai tare,
Ca şi cum ai hi v’un soare,
Alicsandru Machidon
Ori vreun Napoleon,
Că cel dinaintea ta,
Ştim noi, tot aşa făcea,
Şi-ajuns apoi la beci.
Ai grijă, să nu-l întreci … ” .
Tot acolo-n primărie
Stau, semnînd cîte-o hîrtie,
Ajutorii de jupîn,
Ca berbecuţii la fîn.
Unu-i tînăr şi subţire
Şi cu totul slab de hire,
Parc-ar hi un copchilaş
Cu urechi di iepuraş.
Stelele îi zic aşa :
” Măi băiete, fă ceva,
Nu mai molfăi halviţă,
Că nu eşti la grădiniţă.
Ia şi-nvaţă meserie
Dac-ai vrut să ai şefie,
Că, de-aştepţi din cer să-ţi cadă,
Rămîi bun doar de paradă „.
Şi al doilea ajutor
Îi ca suptmarinu-n zbor.
Mestecă vorbe de lemn
Şi tace, dacă-i faci semn,
Ca un dascăl printre plopi,
Îngînînd vorba la popi.
Stelele îi zic atît :
” Vezi să nu-ţi plouă în gît „.
Lîngă ‘iştea trii jupîni,
Stau turme de pe la stîni.
Le zice ” consilieri „,
Da’ ei îs doar ” votăieri „,
Care cică hotărăsc,
Cînd vorghesc şi sfătuiesc
Tîrgul cum să ni-l conducă,
Fiecare cum apucă.
Cei de la partidu’ roş
Parcă-s dintr-o mamă scoş’ :
Zici că îs căţei dresaţi
La comanda ” Sus, votaţi ! „.
Nici cei galben-albăstrii
Nu-s mai breji ori mai zurlii.
Tot ca turma behăiesc,
De zici că nici nu gîndesc.
Ăi din turma cea băsească
S-au băgat slugi la cei roşi
Şi-au un os, să-l molfăiască,
Şi să nu se dea cocoşi.
Ăstor arătări tărcate
Stelele le zic aşa :
” Să nu vă tociţi în coate,
Crezîndu-vă cineva.
Sînteţi doar nişte costume
Vorbitoare, şi atît.
Chiar dacă aveţi un nume,
Şi vouă vă plouă-n gît.
Sînteţi nişte cutii goale,
Adunate la o masă,
Un cuier umplut cu ţoale,
Ţigle sparte pe o casă.
Dacă vreţi ca să fiţi oameni,
Şi nu slugi pupînd un dos,
Nu mai fiţi aşa de fameni,
Cu obraz aşa de gros „.
Nu departe, într-o casă
Pătrăţoasă la pereţ’
Stă şefimea cea bengoasă
Peste întregul judeţ.
Cel mai înfoiet, jupînul
Plin de ifose hazlii,
Dă ordine ca stăpînul
Peste morţi şi peste vii
Şi îşi umflă-ntr-una cheptul,
Ca un popă plin de har,
Făcînd-o pe înţeleptul
Care-a băut un pahar.
Stelele, rîzînd în barbă,
Îi spun : ” Nene, fii cuminte.
Ai fumat prea multă iarbă ?
Ai băut rachiu fierbinte ?
Ai uitat că băţul are
Două capete, mereu ?
Şi Gigi s-a crezut tare,
Şi-acum oftează din greu „.
Lîngă şeful plin de pompă
Stă un şmecher de pe deal,
Dînd la Bîrnova din trompă,
Scăpat de-un dosar penal,
Iubitor de prospătură
De liceu, cu fusta scurtă,
Şi tot leorbăind din gură
Şi umflîndu-se în burtă.
Le-a dat cam la toţi peşcheşul
Şi se crede-acum scăpat.
Ce nu ştie el, uncheşul,
Fiindcă e mai complicat,
E că se întoarce roata
Cînd te aştepţi mai puţin.
Azi eşti şef şi mîine … gata.
Ieri – miere, astăzi – pelin.
Stelele, mocnind agale,
Îi spun, deci, fără ocol :
” Nu te crede tare-n şale,
C-ai s-ajungi în fundul gol „.
Tot în casa pătrăţoasă
Stă un parşiv tinerel,
Din familie bengoasă –
Şmecheraşul Cristinel.
Învăţînd scheme cleioase
De la buhaiul patern,
Se crede tare în oase
Şi, cu clanul lui, etern.
Stelele, privind în zare,
Au a-i spune cam aşa :
” Cristinele, n-ai scăpare,
Noul şef te va păpa.
Ai averi de milioane,
Dar şi multe bube-n cap.
Tu te crezi tare, ghiolbane,
Dar vei fi un fel de ţap
Aruncat între cuţite,
Ca să înţeleagă turma
Că jupînul nu admite
Pe cei ce nu-i pupă urma „.
Prevestiri ar fi destule,
Dar timp nu ştiu dac-aveţi.
Mulţi se cred acum mari scule
Şi-o să plîngă-ntre pereţi.
Un fost şef de avioane
S-ar putea trezi la dos,
Căci potera e cu toane,
Chiar dacă te crezi bengos.
Turma lui din Podu Roş
O să aibă vremuri grele,
Avînd şef, iar, vreun moş,
Ori vreun şmecher de manele.
La partidul cel mai tînăr
O să fie vînzoleală,
Unii pleacă, dînd din umăr,
Avînd altă socoteală.
La partidul cel mai mare,
Cum am zis, va fi măcel :
Or să-i calce în picioare
Pe toţi ai lui Cristinel.
Iar la turma tăriceană
Or să cate mulţi un os,
Ca o şatră indiană
Cu coviltirul rufos.
Cam atîta, deocamdată.
Dacă mai vreţi, daţi un semn.
Nu uitaţi : treaba-i tărcată
Şi potcoavele – de lemn.
pagină patronată de Ion Creangă şi Păstorel Teodoreanu,
asistaţi cuviincios de bătrînul lor ucenic Lucian Postu, vel-grămătic şi potcovar de purici
