Miercuri a apărut anunţul că Glenn a fost spitalizat „de mai mult de o săptămână”, potrivit purtătorului de cuvânt al Ohio State University, Hank Wilson. Glenn a fost internat la James Cancer Hospital, la Ohio State University, dar boala sa nu a fost dezvăluită. În 2014, el a survenit o intervenţie chirurgicală cardiacă.
După moartea sa, preşedintele Barack Obama a lansat o declaraţie tribut. „Odată cu trecerea în nefiinţă a lui John, naţiunea noastră şi-a pierdut un simbol, iar Michelle şi eu am pierdut un prieten”, a spus Obama. „John şi-a petrecut viaţa rupând bariere, de la apărarea libertăţii noastre ca pilot decorat de luptă al Marine Corps în al Doilea Război Mondial şi Coreea, până la stabilirea unui record transcontinental de viteză, pentru a deveni, la vârsta de 77 de ani, cel mai bătrân om care să atingă stelele. John întotdeauna a avut tot ce trebuie, inspirând generaţii de oameni de ştiinţă, ingineri şi astronauţi care ne vor duce pe Marte şi dincolo, nu doar pentru a vizita, ci pentru a rămâne”, a mai declarat Obama.
Administratorul NASA, Charles Bolden, l-a numit pe Glenn un mentor, model şi drag prieten. „Curajul extraordinar al lui Glenn, intelectul, patriotismul şi umanitatea sa au fost semnele distinctive ale unei vieţi măreţe”, a spus Bolden.
Social media a fost inundată cu amintiri şi reacţii imediat după vestea morţii lui Glenn.
Fascinaţia zborului
John Herschel Glenn Jr. a făcut istorie în 1962, când a efectuat un zbor pe orbită în jurul Pământului într-o capsulă spaţială înghesuită numită Friendship 7. Mai târziu, el a servit pentru aproape un sfert de secol ca senator american. În 1998, Glenn a revenit la spaţiu, la vârsta de 77 de ani, devenind cea mai bătrână persoană care face vreodată acest lucru.
Glenn a zburat în 149 de misiuni de luptă în al Doilea Război Mondial şi războiul din Coreea. După Coreea, Glenn a devenit un pilot de încercare pentru aeronave navale şi maritime şi, în 1957, a stabilit recordul de viteză transcontinental. A pilotat un Vought F-8 Crusader de la Los Angeles la New York în trei ore şi 23 minute – primul zbor transcontinental la viteză supersonică medie.
Cu acea ispavă, Glenn a devenit cunoscut ca unul dintre piloţii de test de top din Statele Unite ale Americii şi un candidat natural pentru programul spaţial în curs de dezvoltare al ţării.
El s-a oferit voluntar când NASA a cerut piloţi pentru programele sale suborbitale şi orbitale, iar în 1959 el şi alţi şase – Alan Shepard, Gus Grissom, Scott Carpenter, Wally Schirra, Gordon Cooper şi Deke Slayton – au fost selectaţi ca primii astronauţi, cunoscuţi ca „Mercury 7”. Ei au devenit instantaneu eroi naţionali şi senzaţiile mass-media. Glenn era ultimul membru în viaţă al grupului.
La 20 februarie 1962, Glenn pilota o rachetă Atlas ca primul american pe orbita Pământului. El a fost al treilea american în spaţiu, după Shepard şi Grissom – ale căror misiuni la bordul rachetelor Redstone erau zboruri scurte suborbitale. Uniunea Sovietică până la acel moment trimisese doi cosmonauţi, Iuri Gagarin şi Gherman Titov, pe zboruri orbitale.
După ce a realizat trei orbite în patru ore şi 55 de minute, Glenn a aterizat în apele din largul Grand Turk Island în Oceanul Atlantic, la 800 de mile sud-est de Bermuda, de unde a fost recuperat de către distrugătorul USS Noa.
Succesul său a consolidat spiritul Americii şi a dat crezare angajamentului preşedintelui John Kennedy, din 1961, de a trimite oameni pe Lună. Dar Glenn nu a fost unul dintre ei. Kennedy a ordonat NASA ca Glenn să nu zboare din nou, pentru că era prea valoros ca figură naţională. Glenn a demisionat din agenţia spaţială în ianuarie 1964.
Ulterior, el şi-a început cariera politică, reprezentând pentru 24 de ani statul Ohio la Capitol. În anul 1984, el a decis să candideze la preşedinţie, cu încredere declarând: „Odată cu nominalizarea partidului meu, cred cu tărie că îl pot bate pe Ronald Reagan”. El a fost însă eliminat timpuriu din primare.
