Musiu nenea vameșu, pe care l-o prins cine trebuie cu importu de tutun de peste Prut, o zis că nu mai fumează veșnic de acu încolo. Nu, pentru că se pierde vremea. Nu credeţi? Luaţi de aici. Păi, s-o luăm. Dimineaţa la cafea, cinci minute o ţigară. Intrat în tură, până se schimbă colegu, o ţigară, alte cinci minute. Vine băieţii cu marfa, altă ţigară. Trecut băieţii, altă ţigară cu șefu. Încă cinci minute. Apoi ieși din tură, văzut cu băieţii, luat cașcavalul, altă ţigară. Mers la șăfu mare, dat dreptu, altă ţigară, de nervi că nu-i ajunge. Băut șpriţ ca omu, aici se duce pachetu. Așa nu mai merge. Luaţi aminte și nu mai fumaţi. Păi dacă aduna toate ţigările fumate, cam vreun ceas și ceva, nu trecea un tir? A? Bănuţu gros? Gros. Șăf mulţumit? Mulţumit ( … nesătulu dracu’)
Aurel Ureche Tristă
