Un exemplu: in noiembrie 2016, au fost cu 8.000 de someri mai putini decat in luna octombrie a anului curent si cu 101.000 mai putini decat in noiembrie 2015. Numaratoarea are insa o chichita, caci nu include persoanele fara job care sunt incluse in programele de training si in cursurile de perfectionare sau reorientare profesionala. Daca se numara si acestea, numarul somerilor din noiembrie e cu 41.000 mai mare decat in luna omoloaga a anului trecut. Aceasta crestere e datorata in primul rand refugiatilor, o mare parte dintre urmand cursuri de limba si de calificare.
„Acestia sunt, oficial, in cautare de munca, nu someri“, explica seful BA, Frank-Jürgen Weise. El apreciaza insa piata muncii germane drept „robusta“. „Numarul oamenilor care apeleaza la noi, fiind amenintati cu pierderea locului de munca, este, in continuare, in scadere. Riscul de a deveni somer a scazut“. Aceelasi optimism il degaja si ministrul federal al muncii, social-democrata Andrea Nahles.
Contrar prognozei unor experti economici si bancari, Weise are increderea ca somajul va scadea usor si in anul 2017. El apreciaza ca Brexit-ul anuntat al Marii Britanii a dus la o reactie de prudenta a angajatorilor, vizavi de noi angajari, si in Germania. Seful BA crede si ca, pe termen mai lung, alegerea lui Donald Trump ca presedinte al SUA va avea efecte in mediul economic german.
Efecte ale politicii internationale asupra indicatorilor de munca din Germania se resimt si in ce priveste integrarea refugiatilor in campul muncii. Astfel, in noiembrie 2016 erau inregistrati 406.000 de „cautatori de job“ refugiati. Dintre acestia, doar 160.000 figureaza ca someri, restul fiind angrenati in cursuri de integrare si de pregatire profesionala, astfel incat nu apar in statistica de somaj.
Numarul refugiatilor fara job a crescut, intr-un an, cu 80.000. Concomitent, 34.000 de refugiati si-au gasit, din decembrie 2015, un loc de munca, iar 268.000 dintre ei au absolvit cursuri de limba si de pregatire profesionala, dupa cum a precizat Raimund Becker, membru in Consiliul de administratie al BA.
Chiar daca, in cazul celor mai multi, procedura de acordare a azilului sau a statutului de refugiat inca e in curs, refugiatii iau parte la cursurile oferite de statul german. Prin acestea, sansele lor de integrare pe piata muncii si in societatea germana cresc, iar numarul somerilor din randul lor scade.
Si totusi, milioane de oameni din Germania, nu doar imigranti, ci si autohtoni, traiesc de pe azi pe mane, sau mult sub standardul care s-ar impune intr-o tara europeana, puternica, civilizata. „Germaniei ii merge bine” si chiar „asa bine ca niciodata”, a spus recent Angela Merkel. Sa nu uitam, totusi, ca ea tocmai si-a anuntat a patra candidatura la functia de cancelar si cifrele de somaj vor fi un atu puternic in campania sa electorala de anul viitor.
O serie de observatori politici se intreba insa, cum de, intr-o bunastare asa generalizata, tot mai multi oameni se declara impotriva establishment-ului actual si ar inclina sa dea, la alegeri, un vot de protest.
Mancare suficienta, o locuinta incalzita, telefon. Acestea ar trebui sa fie in Germania de la sine intelese, insa tot mai multi asistati sociali, asa-numitii „beneficiari de Hartz IV”, nu pot sa-si permita strictul necesar al vietii de zi cu zi. In raportul intocmit de Oficiul Federal de Statistica pentru 2015, publicat in 3 noiembrie 2016, se spune: „20 de procente din populatia Germaniei – adica 16,1 milioane de oameni – au fost in 2015 amenintati de saracie sau de excluziune sociala”.
30,1% dintre asistatii sociali „sunt afectati de semnificative lipsuri materiale”. Lipsurile semnificative sunt chiria si utilitatile neplatite la timp, ca si un frigider umplut doar pe jumatate. Pentru a fi parte din societate, standardul german impune posesia unui frigider, a unei masini de spalat, ca si posibilitatea de a-ti lua cate un concediu. In Europa, procentul acestei categorii de saraci este de 25,2%, cu aproape cinici procente mai putin decat in bogata Germanie.
Trebuie insa mentionat un lucru. Intre asistatii sociali, beneficiari de Hartz IV -dupa numele celui care a introdus conceptul, extins prin agenda 2010 a fostului cancelar Gerhard Schröder (SPD) – se includ si „subventionatii” care au de lucru sau primesc pensie, insa veniturile lor sunt asa de mici, incat ei necesita ajutor si sume in completare, de la stat.
Momentan, ajutorul social in Germania este de 404 euro/persoana pe luna, iar pentru 2017 se prevad majorari. Desi Partidul Stangii (Die Linke) a cerut majorarea lui la 560 euro pe luna, ministerul Muncii nu prevede decat 5 euro in plus, ceea ce inseamna ca, pentru o noua pereche de ochelari sau repararea unui frigider stricat, trebuie facute economii, timp de mai multe luni.
Dependenta de Jobcenter si Arbeitsagentur nu este in Germania un fenomen marginal. Practic, un cetatean din zece este afectat de aceasta dependenta, iar in capitala Berlin lucrurile ar sta si mai rau, caci una din cinci persoane trebuie sa-si ia lunar tainul, sau o parte din el, de la stat.
