S-a sculat mai an
Baciul teleormănean
Ş-a încălecat
Un ponei tărcat,
Cu frîul de lînă,
Cu botu-n smîntînă,
Cu potcoave grele,
Sunînd a zăbrele.
Şi mergînd agale,
Cu oftări penale,
La Iaşi ajungea
Şi ce îmi vedea … ?
Turma pesedistă,
Veselă, nu tristă,
Chefuind de zor,
Pe-ascuns de popor,
Şi chiuind tare
” Haaai laa guvernaaaree! ” .
Pluguşor cu pesedăi,
Ia mai mînaţi, măi flăcăi !
Hăăăi, hăăăi !
Cînd vedea întreg bairamul
Baciul Dragnea slăbea hamul
Şi-ntreba, înspre Bahlui :
” Bre, da’ voi sînteţi de-ai cui … ? ” .
Auzindu-i întrebarea
Pesediştii cătau sarea
Şi o pîine cît ligheanul,
Să nu plîngă Teleormanul
Că n-a fost primit bengos
Baciul lor cel mustăcios.
Şi ieşind la-înaintare
Cu-n rachiu, pîine şi sare,
Începu a cuvînta,
Molfăind dintr-o sarma,
Un pesedist mărunţel,
Tinerel şi subţirel,
Jupînul din primărie,
Cu vorba cam fistichie
Şi slugi la palat – o mie.
Foaie verde trei lingăi,
Ia mai trageţi brazda, măăăi !
Hăăăi, hăăăi !
Dragnea, de cum îl vedea,
Pe loc îl şi întreba :
” Cine eşti tu, măi flăcău ?
Eşti de-al nostru, pesedău ? ” .
” Să trăiţi, dom’ preşedinte,
Luaţi un rachiu fierbinte
Şi pe urmă-am să vă spun
Cine sînt şi la ce-s bun.
Io-s Chirica, primar nou,
Bulibaş la pesedău,
De cînd Gigi cel vestit
A fost la bulău poprit,
Cu brăţări din oţel, grele,
Şi cu umbră de zăbrele.
Cum e datina cea veche,
I-am tot cîntat la ureche,
Şi cînd mi-a venit ursita,
Jap, l-am halit pe Nichita.
Poloboc cu doaga-n dungă,
Mînaaaţi, măăi, că sara-i lungă !
Hăăi, hăăi !
” Şi în urma ta, Mihai,
Ia zi, cam ce turmă ai ? „,
Întrebă, dïnd din mustaţă,
Dragnea, cu-n rachiu în faţă.
Chirica, cu cheptul mare,
Începu a striga tare :
„Asta-i ceata de Bahlui,
Cum în altă parte nu-i,
Pesedişti unul şi unul,
Ca frînghia şi săpunul :
Doamna asta blondă tare
E fără asemănare,
A fost prin vreo trei partide
Şi toate-au rămas gravide
De la ifosele ei,
De cucoană în bordei,
Parfumată cu Dior
Stors din zeamă de mohor
Şi ornat cu lănţişor.
Camelia i se spune,
Ca la dama cu renume,
Şi, de-ncepe a vorbi,
Peste-un an nu s-ar opri.
Lîngă ea, nu prea înalt,
C-o căldare de asfalt,
Stă nea Popa Maricel,
Zis şi ” dom’ Aragazel „,
Încruntîndu-se de zor,
Ca mătura la covor,
Şi vorbind ca la kolhoz,
De parcă-i Pantera Roz
La Oxford, mai pe toloacă,
Între doi purcei ş-o vacă.
Ia pocniţi, flăcăi, din praz,
Şi bateţi în aragaz !
Hăăi, hăăi !
Lîngă dom’ Aragazel
Şade Lupu Victorel,
Om de bază-n pesedeu,
Da’ şi mai bun la muzeu.
( La zoo ar fi de aur
În rolul de brontozaur,
Să vadă copiii mici
Pe cine-au avut bunici
Ponta şi alţi bănicioi
Din tribul lui Pesedoi ).
Mai departe, tot din ceată,
Un boxer cu fruntea lată,
Om de casă la Solcani,
Păzind firme, case, bani,
Vasile, zis şi ” pumn greu „,
Deputat de pesedeu .
Şi-ncă unul, mititel,
Ciuhodaru Tudorel,
Trăncănind ca defectat,
Parcă-i electrocutat,
De zici că-i moară stricată,
Leorbăind ca din covată.
Ia pocniţi din upercut,
Să vedeţi ce n-aţi văzut !
Hăăii, hăăi !
Mai în dosul de ogradă
Stă şi restul de cireadă :
Un plăvan cu conturi grele,
Scrîşnind tare din măsele
Că n-a ajuns senator,
Chit c-a cotizat de zor
Şi a dat parale moca,
De parcă-i din Cioca Boca.
În alt colţ, tot blăstămînd,
Din gazete înjurînd,
Stă şi Stanciu Cristinel,
Cu javrele după el,
Jelind vremea de cîndva
Cînd tat-so jupîn era
Şi mangleala mergea ceas,
De nu le-ajungeai la nas
Nici cu prăjina cea mare,
Nici cu vreun dosar tare.”
La ureche ciocălăi,
Mînaaaţi, măăi !
Hăăi, hăi !
„Dar acolo, măi Chirica,
Ce-i, că mă apucă frica … ?
Văd un buhai burduhos,
Alb la păr şi cam ţîfnos,
Dînd într-una din copite,
Cu fălcile opărite,
De parcă-i pălit de streche,
Behăind într-o ureche ” .
” Apăi, domnu’ preşedinte,
Să vă spun, în trei cuvinte :
Aista îi nea Costică,
Fost primar de treabă mică.
Da’ avînd el gura mare
Şi mugind la întîmplare,
L-am adus în primărie,
Să nu facă gălăgie,
Şi i-am dat un braţ de fîn,
Să mă ştie de stăpîn.
Iar de-a fi să ragă tare,
I-oi da una pe schinare
Ş-o căldare cu secară,
Să mestece pîn’ la vară „.
Ia mînaţi buhaiul, măi,
Să se-ascundă peste văi !
Hăăi, hăi !
De urat am mai ura,
Da’ ni-i c-om întîrzia,
Pesedăi umflaţi la vot,
Ia mînaţi, că-i prea de tot !
Hăăi, hăi !
La anu’ şi la mulţi ani !
Capra liberală
Asta-i capra liberală,
Ţa-ţa-ţa, Alino,ţa,
Cu procente mici în poală,
Ţa-ţa-ţa, Alino, ţa,
Cu funie din Sbiu,
Ţa-ţa-ţa, Alino, ţa,
Ş-un neamţ de parc-ar fi viu,
Ţa-ţa-ţa, Alino, ţa.
Asta nu-i capră di munte,
Cu trii stele albe-n frunte,
Îi capră cu părul sur
Şi c-o săgeată-n … contur,
Îi capră din Podu Roş,
O bate şi un cucoş,
Capră plină di păduchi,
Cum o vezi, di trii ori stuchi,
Capră albăstriu-gălbuie,
Numa’ purici, numa’ rîie,
Cere-într-una de mîncare,
Că duce mulţi în schinare,
Mulţi păduchi încostumaţi,
Senatori sau deputaţi,
Toţi cu ifose şi spume,
Ia să le spunem pe nume.
Stai, capro, şi nu fugi,
Că acuşi mi te-oi hrăni
Cu comisioane grase,
De la aeroport scoase
Şi băgate-n conturi grele
Cu miros ca de zăbrele.
Foaie verde bob de linte,
Cum ziceam mai înainte,
Să-i luăm la socotit
Pe alde peşte prăjit,
Liberalii de Bahlui,
Toţi îs spaima Iaşului.
Unu-i Bodea, fenechist,
Cu tăticul comunist
Şi cu paznic securist
( Semi-omul sereist ) .
Cît a fost Relu bengos,
Bodea l-a pupat în dos
Şi-a fost un fel de vătaf
La iubitorul de praf,
Maftei, penalul fugar
Undeva spre Kandahar.
Apoi Adomniţei, vere,
Ajungînd el la putere,
La aeroport l-a pus,
Să-l facă cum e-n Apus.
Ceva-ceva a mişcat,
Numa’ că s-a întîmplat
Cum e datina la noi :
Nişte mai mulţi euroi
De la firme s-au mutat
Drept la domnu’ deputat.
Ca să vezi, ce potriveală …
Pentru o aşa mangleală
Are acuma dosar
Nichita, fostul primar,
Dat în gît, cu semnătură,
De alt Tibi tare-n gură,
General cu firmă mare,
De la UTI din parcare.
Ca să vezi ce ghinion …
Exact firma de bon ton
Care s-a-înfruptat din tort
Taman la aeroport …
Ei, don’ Bodea, nu fi trist,
Relu Fene’ e artist,
Şi-n pîrnaie, la Vaslui,
Te ajută dumnealui …
Stai, capro, nu te-ntrista
Că mai vine cineva
Să te mulgă de parale
Pentru conturi liberale.
Ia zi, capră brătiană,
Ce păduchi mai ai în blană ?
Văleu, dar ce arătare
A ieşit la-naintare … ?
Chiar în faţă stă, măi nene,
Madam notara cu pene
Şi pălării de doi lei,
Tanti Iulia Scîntei.
Şi ea e mare artistă
Din tabăra fenechistă,
Că i-a betonat dosaru’
Ministrul penal Chiuaru,
Cel cu faţa ca de ţap
Şi o condamnare-n cap.
Cît a fost prin minister
N-a făcut brînză, doar zer,
Că smîntîna, cum se ştie,
Se dă doar pe cumetrie.
Apoi, văzînd cum e cazul,
A sărit madam pîrleazul,
Avînd schema pregătită
De la minister, cotită,
Luînd-o pe scurtătură,
Da’ nu spre avocatură,
Ci la treabă mai bănoasă,
Ca s-ajungă notăreasă.
Asta meserie, vere !
Stai la umbră, bei o bere,
Mai pui cîte o ştampilă
Şi-ai făcut bani cîte-o kilă.
Ş-apoi, cînd faci contul mare,
Vrei să ai preocupare
Şi să fii senatoreasă
De Bahlui, la tine-acasă,
Să te vadă mahalaua
Cum ţi-ai făcut tu damblaua.
Iar ca să fii mai artistă
Te mai dai şi monarhistă,
Că doar prinţul turnător
Tre’ să aibă ajutor,
Şi Duda, chiar de-i stîlcită,
N-are viaţa fericită
Dacă n-are garnitură
De Scîntei cu măr în gură.
Sezi, capro, nu hi fricoasă,
Că eşti singură în casă
Şi, de-apare notăreasa,
Crezi că îi baba cu coasa.
Iaca, că după Scîntei,
Vine-un nene de doi lei.
Cică profesor ar fi,
Dar, dacă te-ai potrivi
După vorbele-i năuce,
Parcă a frizer aduce.
E nenea Oprea Mitică,
Vorbă mare, treabă mică,
Ăla care-a comandat
În Copou, într-un palat
Cu studenţi şi profesori
Un tablou de te-nfiori :
O fimeie-n chelea goală
În cea mai festivă sală,
Plătind un morman de bani
Pe-o pictură de ciobani,
O ” Răpire din serai ”
Cum nici pe covoare n-ai,
Doar c-a lui e cu planete
Şi cu sfîrcuri diochete.
Mic la trup şi la obraz,
Nea Mitică arde gaz
De pomană, mai mereu,
C-a găsit la Peneleu
Fraieri care îl suportă,
În loc să-l bage-n vreo bortă
Liniştită şi umbroasă.
Dar el dă cu pumnu-n masă
Şi se umflă ca brotacul
Sărind să-nghită gînsacul.
Stăi, capro, nu căpia,
Că Oprea s-a pensiona,
Ş-ai să scapi de-aşa podoabă,
Ră ca rîia di la gloabă.
Fiindcă stă să se-nsereze,
Celelalte bumbureze
Di la capră, di sub coadă,
Le numărăm la grămadă :
Alexe, un fel de gard
Cu blană de leopard,
Băiet şters şi prespălat,
Da-i ajiuns iar deputat.
Tanti Popa Mihaela,
Cu fustele ca umbrela
Şi cu răsărita-n dinţi,
O avut vise fierbinţi,
Nu cu Blaga, cu senatu’,
Da’ s-o dus naibii mandatu’ .
Tomaşeschi, beţivanul
Şi la vorbe porcălanul,
S-o suit pi colţu’ mesii
Ş-o luat pînea miresii,
Făcînd spume şi clăbuci,
Că n-are obraz, doar buci.
Iar în colţ, palid şi trist,
Şade-un nene farmacist,
Colonel cu-airoplanu’,
Nenea Teofil Bălteanu,
Trist de tot şi fără aer
Că a rămas cel mai fraier
Din judeţ şi din oraş,
În Podu Roş bulibaş.
Asta-i capra liberală,
Mai ghini-o băgaţi în oală
Şi din chele faceţi cort,
Că partidu’ tot îi mort.
La anu’ şi la mult creier !