„(Frank-Walter) Steinmeier, ministru de Externe în exerciţiu şi viitor şef al statului, mi-a spus că în viitoarea mea funcţie, nu voi mai putea continua aşa. Va trebui să devin mai diplomat“, a afirmat joi Sigmar Gabriel în faţa parlamentarilor germane, citat de AFP şi Agerpres.
Din 2013 ministru al Economiei şi vicecancelar în al treilea guvern Merkel, Sigmar Gabriel, 57 de ani, este considerat un politician strălucit şi un mare orator care a acumulat o mare experienţă în călătorii internaţionale.
Dar unele dintre ele au fost interpretate drept gafe, aşa cum este cazul unei deplasări, considerată prematură, în Iran în iulie 2015, la scurt timp după semnarea acordului privind programul nuclear iranian, ceea ce a provocat iritare în Israel şi stânjeneală la Berlin.
Un alt exemplu este cazul din octombrie anul trecut, atunci când Gabriel a acuzat în presă China de concurenţă neloială în dauna industriei germane, cu puţin timp înainte de a efectua o vizită la Beijing. Primirea din partea autorităţilor chineze a fost una glacial, continuă AFP, potrivit Agerpres.
„Este justificat cumva să ne întrebăm dacă Sigmar Gabriel, care nu s-a remarcat până acum prin fineţea sa diplomatică, este persoana potrivită“ pentru postul de ministru de Externe, scria recent cotidianul conservator german Die Welt.
Urmărit de o lipsă cronică de popularitate, Gabriel a renunţat într-un final la ambiţia de a fi contracandidatul Angelei Merkel la funcţia de cancelar la alegerile parlamentare din 24 septembrie acest an.
Marţi, el a anunţat că lasă această sarcină, ca şi conducerea Partidului Social-Democrat (SPD), fostului preşedinte al Parlamentului European Martin Schulz, plasat mai bine în sondajele de opinie.
În 2009, Sigmar Gabriel a preluat conducerea SPD într-o perioadă dificilă ce a urmat reformelor sociale nepopulare promovate de cancelarul Gerhard Schroder la începutul anilor 2000.
Fostul profesor întruchipa atunci o reorientare a partidului său către valorile progresiste. În interiorul guvernului Merkel, el a operat introducerea unui salariu minim – o mică revoluţie în Germania – şi creşterea pensiilor mici. Totuşi, el nu a reuşit să pună stavilă erodării partidului său, creditat în prezent cu circa 20% din intenţiile de vot. O parte a electoratului său a aderat la stânga radicală Die Linke, la Verzi şi la populiştii de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), pe fondul crizei migranţilor, adaugă AFP.
Provenit dintr-un mediu modest, crescut de mama sa care lucra ca infirmieră, Sigmar Gabriel a avut o relaţie foarte complicată cu tatăl său, expulzat din Silezia şi nazist convins întreaga sa viaţă.
Acest trecut ar explica, în parte, personalitatea sa impulsivă şi versatilă. În 2013, el a mărturisit săptămânalului Die Zeit că a păstrat din copilăria sa „o furie aproape de nestăvilit“.
Atunci când, în august 2016, tineri extremişti de dreapta l-au acuzat că distruge ţara şi şi-au exprimat aprecierea pentru patriotismul tatălui său, el a reacţionat arătându-le degetul mijlociu – un gest nedemn de un mare politician. Invitat să răspundă criticilor, el a replicat: „Am făcut o singură greşeală, nu am utilizat ambele mâini“.
