„Fotbalul pentru mine a fost intotdeauna bucurie”, a declarat Gheorghe Hagi, cel considerat de obicei cel mai mare jucator roman al tuturor timpurilor, intr-un interviu pentru site-ul ziaristului italian Gianluca Di Marzio.
„Fotbalul pentru mine a fost intotdeauna bucurie. E un sport pe care l-am iubit intotdeauna. Cred ca toata lumea se naste cu aptitudini particulare si cu un destin, al meu a fost sa devin fotbalist”, a afirmat cel supranumit „Maradona al Carpatilor”.
Hagi a marturisit ca are doua deceptii legate de cariera sa: finala Cupei Campionilor Europeni din 1989 (AC Milan – Steaua 4-0) si faptul ca nationala Romaniei nu a ajuns mai sus la Cupa Mondiala 1994.
„Cariera mea se imparte in doua. Cea din Romania, unde am avut norocul sa joc intr-una din cele mai puternice echipe din toate timpurile. Si cea din afara Romaniei. Steaua castigase Cupa Campionilor, Supercupa Europei si a atins din nou finala in 1989. Ghinionul nostru a fost sa intalnim un Milan stelar, prea puternic nu doar in comparatie cu Steaua, ci si cu alta echipa. Aceea da, ramane o mare dezamagire. Alta mare dezamagire e legata de nationala, de Mondialul din SUA din 1994”, a spus Hagi.
Intrebat daca i-ar fi placut sa joace la Milan cand echipa era antrenata de Arrigo Sacchi, el a raspuns: „Da, cu siguranta (a ras). Cui nu i-ar fi placut? Totusi, nu regret nimic, fiindca dupa aceea mi-a mers bine, am jucat la Real Madrid si apoi la Barcelona. Am castigat atatea trofee, am jucat alaturi de fotbalisti dintre cei mai mari, am impartit vestiarul cu legende ale fotbalului. Nu as schimba nimic”.
Hagi a vorbit despre un antrenor cu care s-a intersectat de mai multe ori, cel care l-a facut sa debuteze la nationala: „Mircea Lucescu a fost fundamental pentru mine, mi-a dat imboldul decisiv si m-a introdus in fotbalul mare, cel adevarat, de inalt nivel, oferindu-mi o mare oportunitate cand eram foarte tanar. Nu pot decat sa-i fiu recunoscator pentru totdeauna. Acum sunt si eu antrenor si incerc sa pun in practica tot ce m-a invatat (…)”. „Am venit la Brescia mai ales pentru Lucescu, un act de recunostinta pentru tot ce a facut pentru mine cand eram foarte tanar. Mai aveam doi ani de contract cu Real, dar cand m-a sunat Mircea nu puteam sa refuz, chiar daca era un club mic. Sa vin sa joc in cel mai puternic si mai frumos campionat din lume, sa intalnesc echipe mari si toti acei fotbalisti de clasa nu putea decat sa ma stimuleze. Am invatat toate secretele campionatului italian, grija pentru pregatirea partidelor, atentia la detalii, marea rigoare tactica pe teren”, a adaugat fostul mijlocas.
Întrebat daca nationala Romaniei a fost mai puternica la Mondialul din 1990 sau la cel din 1994, el a spus: „Echipa din ’90 era foarte talentata, dar pacatuia prin lipsa de experienta. Aceea din 1994 era o echipa matura, pregatita sa castige, cu jucatori de valoare si puteam ajunge foarte departe. Din pacate, am intalnit o Suedie in stare de gratie, care ne-a eliminat la loviturile de departajare. Poate ca a fost cea mai puternica nationala a Romaniei din toate timpurile, noi am venit la acel Mondial cu convingerea ca putem castiga toate meciurile, iar cand fiecare jucator are aceasta mentalitate, inseamna ca esti cu adevarat pregatit sa mergi pana la capat”.
Daca multa lume isi aminteste duelul Hagi – Maradona de la Mondialul 1990 (Romania – Argentina 1-1), in schimb putini stiu ca acesti doi mari fotbalisti au mai fost adversari. „Prima data am jucat impotriva lui intr-un amical la Vigo in 1985, nationala Romaniei impotriva stranierilor din Spania. Apoi la Mondialul din Italia din 1990. Cand esti in fata unuia dintre cei mai mari jucatori din toate timpurile, vrei sa arati ca esti la inaltime, poate chiar mai bun ca el. Asta a fost arma mea cand jucam contra marilor campioni, stimulul care ma impingea sa fac meciuri mari”, a spus Hagi.
El a marturisit ca idolul sau a fost Johan Cruyff, cel ale carui meciuri le urmarea in copilarie, iar mai tarziu i-a fost antrenor la Barcelona: „Cei doi ani petrecuti in Catalonia au schimbat felul meu de a vedea fotbalul”. De asemenea, Hagi a amintit momentul cand a ajuns la Galatasaray, la varsta de 31 de ani: „Eram un fotbalist complet, care intr-o echipa cu multi tineri si plina de jucatori talentati, cum era atunci Galatasaray, a adus elementul care lipsea pentru a castiga. Eu, Taffarel, Popescu si un grup de 13 turci de nivel foarte ridicat, care apoi au constituit scheletul nationalei care a terminat pe locul 3 la Mondiale. Am castigat Cupa UEFA si Supercupa Europei: un triumf”.
