Nu știu dacă, mai are sens, să criticăm surprinderea celor plătiţi să degajeze omătul, că ar fi un clișeu. Dacă unul din șefi lor ar începe să deschidă gura, cred că l-aș întreba ce-a fost la televizor, pentru că restul știm. La fel și sintagmele: urgia albă, blestemul iernii, România sub nămeţi …. sunt atât de lipsite de miez, că aproape provoacă râsul. În schimb mi-a plăcut un nene primare din Icusești – Neamţ. Omul e pe treaba lui. E zăpadă? Ce utilaje, ce tractoare? Ia să vedem ce fac cei ce iau ajutor social și mai cu seamă cei verzi și cu locomotorul în stare de funcţionare. Vreţi bani? Ia, poftiţi la lopată! Și când au văzut că nu-i de glumă, au dat zăpada frumușel la o parte. Fain, nu? Acuma, ca să fie o treabă românească, sigur, un opozant va sesiza prefectura, că nenea primarul o refuzat să le dea banii cuveniţi oamenilor, mai cu seamă că acest ajutor nu știm a fi condiţionat de ceva. Deci după fapta asta, mare lucru dacă nu cumva, omu va da cu subsemnatul pe o foaie A4. Nu cred că vom afla ceva despre asta, pentru că, sigur, nu va merge presa la un așa eveniment. Translatând lupta împotriva iernii în urbea noastră, oare de ce domnu Chirica nu a încercat un exerciţiu de imagine și preţ de un ceas, împreună cu domnii din birouri, să execute câteva mișcări model în faţa primăriei? Sau poate să se fi urcat lângă un lucrător de pe agregatul cu plug, să vază cam cum e iarna pe bulevard și mai ales paralel cu ele. Ar fi zis ceva opoziţia? Aș. Care opoziţie? Ș-apoi imaginea-i imagine. În mijlocul iernii, cu lopata în mână, mânuși, aburi de frig, roșu în obraji, erect, cu privire din semiprofil … adică, bre, așa se face treabă! Dar, nu-s alegeri, în birou e cald, unde naiba-s cele zece miliarde șmenuite de tehnocraţi, Ghiţă iar dă dume, …
Văru Cicero
