În plină carieră fulminantă în România, unde a stabilit noi recorduri de audienţă cu emisiuni precum “Dansez pentru tine” sau „Ferma vedetelor”, Iulia Vântur şi-a deschis un nou drum către cunoaşterea de sine prin explorarea misteriosului tărâm al Indiei, o destinaţie exotică în care, conform spuselor sale, începe să trăiască tot mai limpede sentimentul de “acasă”. Iulia s-a integrat rapid într-un peisaj mediatic luxuriant, fiind tratată şi recunoscută ca o vedetă incontestabilă. Însă, în sufletul ei, săniuşul şi ciorba din copilăria petrecută la Iaşi rămân pietrele preţioase ale memoriei pentru care nu va găsi echivalent nicăieri.
-Cea mai recentă performanţă artistică a ta a fost înregistrarea în India a unei superbe piese muzicale, Every Night and Day, al cărui videoclip oficial înţeleg că va fi scos pe piaţă foarte curând. Melodia este interpretată în duet cu Himesh Reshammiya, un nume foarte cunoscut în India, mai ales în calitate de compozitor al muzicii din numeroase filme turnate la Bollywood. Privind conferinţa de lansare a melodiei, am remarcat un interes enorm al presei faţă de acest eveniment. Ce înseamnă pentru tine această experienţă muzicală?
-Înseamnă un nou capitol din şcoala vieţii mele. O pasiune căreia i-a venit rândul să fie explorată. O pasiune care mă va ajuta să mă redescopăr, într-un mod foarte plăcut. Totul a plecat dintr-o joacă, o încercare. Întotdeauna mi-a placut să cânt, însă nu am avut planuri pentru o carieră în India. Viaţa mi-a purtat paşii până aici, am cunoscut oameni care m-au încurajat să cânt şi, mai mult decât atât, au venit cu un proiect concret – piesa “Every night and day”. Am înregistrat-o fără aşteptări, m-am bucurat doar de timpul petrecut în studio. Nu mi-am imaginat ce se va întâmpla după aceea. Totul m-a luat prin surprindere. Muzica este o pasiune mai veche, însă acum a devenit şi o provocare pentru mine. Ce făceam cu drag, ca hobby, pentru bucuria personală, acum este la vedere. Asta înseamnă responsabilitate şi muncă multa pentru a mă alinia celor care au avut încredere să lucreze cu mine. Mă simt recunoscătoare pentru ce mi s-a oferit.
– Care este următorul proiect artistic pentru care te pregăteşti?
– Am înregistrat deja alte piese în studio, am avut două spectacole importante, la sfârşitul săptămânii va fi cel de-al treilea. Ne pregătim pentru filmarea videoclipului piesei “Every night and day” şi a următoarei piese ce va fi lansată.
– Ai o biografie foarte bogată în evenimente şi experienţe profesionale unice. Absolventă de drept, ai urmat şi cursuri de actorie, dar eşti şi manechin, ai prezentat ştiri şi emisiuni live în direct cu o mare priză la public, de exemplu Dansez pentru tine, dar ai fost şi mâna forte care a ţinut sub control personalităţi dificile în Ferma Vedetelor. Cânţi, dansezi, joci teatru şi film, eşti o vedetă urmărită pas cu pas de către presă. De fapt, ce îşi dorea să ajungă Iulia Vântur “când va fi mare”?
– Cred că eram “artistă” de mică. Jocurile mele însemnau spectacol, muzică, dans, chiar şi prezentarea lor. Eram modelul “show woman”. Uşor, uşor, jocurile din copilărie au devenit realitate. E o vorbă care spune… “când vei ajunge la bătrâneţe, să ajungi să spui cu mulţumire: am făcut tot ce mi-am dorit, nu am regrete că nu am încercat”. Viaţa m-a adus în faţa unor încercări. Puteam să stau confortabil în Iaşi, pe canapeaua din sufragerie, să privesc la televizor cum alţii explorează lumea, viaţa. Am ales să… descopăr! Sunt o fiinţă curioasă din fire şi toate experienţele noi, mă ajută să descopar noi laturi ale mele, în primul rând.
-Când revii la Iaşi, ce obişnuieşti să faci pentru a te simţi, într-adevăr, acasă? Ai locuri speciale pe care le vizitezi sau oameni cu care te întâlneşti şi care îţi redau senzaţia că te afli în acel loc unic numit „acasă”?
-În primul rând, părinţii mei. Acasă, la părinţii mei, îmi petrec cea mai mare parte din timp când vin în Iaşi. Apoi, prietenii mei din copilărie, puţini, dar buni! Piaţa Unirii îmi aminteşte de copilărie ( acolo am locuit), Lăpuşneanu, Grădina Copou, sunt locuri care-mi reamintesc de mine, în trecut, de… acasă.
-Fără îndoială, India reprezintă pentru tine un capitol aparte al vieţii tale. Prin tot ceea ce faci, iar media reflectă absolut fiecare pas al tău, se vede limpede că iubeşti această ţară şi că eşti mereu preocupată să o descoperi din toate punctele de vedere. Simţi o energie aparte, un mesaj spiritual pe care ţi-l transmit oamenii şi locurile de acolo?
-Când am aterizat în India, pentru prima dată, am simţit acea conexiune specială. Este greu de descris, însă câteodată energia unui loc te face să te simţi… acasă, fără să îl cunoşti măcar. Oamenii pe care i-am cunoscut în timp sunt speciali, experienţele trăite aici, toate au contribuit la dezvoltarea mea personală. Am învăţat foarte multe, tocmai datorită diferenţelor culturale. Când eşti în afara spaţiului tău de confort, te confrunţi cu situaţii neobişnuite, cu alte perpective… dai faţă-n faţă cu tine însuţi, în primul rând, şi acolo-i cea mai mare provocare.
-Cum reuşeşti să-ţi găseşti echilibrul într-o ţară cu o cultură diferită ?
-Ca să poţi să te adaptezi în orice ţară străină, să-ţi găseşti echilibrul, trebuie să înveţi bunăvoinţa, toleranţa. E primul pas. Trebuie să fii atât de deschis, încât să accepţi, fără judecată, şi alte puncte de vedere. Nu e uşor, dar e cel mai mare bine pe care ni-l putem face nouă înşine.
-Când îţi este dor de Iaşi, ce imagini îţi vin în minte? Dintre toate amintirile tale legate de Iaşi, care este cea care te emoţionează şi te face să zâmbeşti sau, eventual, să devii melancolică?
-Parcul în care mă jucam când eram copil, în Piaţa Unirii. Acolo mergeam cu tata la săniuş, veneam îngheţată bocnă, iar mama îmi freca mânuţele într-ale ei şi mă ţinea în braţe să mă încălzescă. Când mă dezmorţeam puţin, îmi dădea o ciorbă bună, cum numai ea ştie să facă.
Un interviu de Gabriel Andronache
