Luna s-ar fi format cu mult mai mult timp în urmă, acum circa 4,51 miliarde de ani, cu milioane de ani mai devreme decât se estimase, potrivit unui studiu publicat miercuri de o echipă de oameni de știință de la Universitatea Los Angeles din California (UCLA), Statele Unite, și citat de Agerpres.
Noile date se bazează pe analiza unor mostre de zircon aduse pe Pământ de echipajul zborului Apollo 14.
Cercetătorii americani au studiat mostrele de zircon aduse pe Pământ după misiunea spațială istorică din 1971 și au concluzionat că satelitul natural al Pământului s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, probabil la numai 60 de milioane de ani după nașterea sistemului solar, cu 40 până la 140 de milioane de ani mai devreme decât s-a crezut până acum.
Rezultatele au fost publicate în ediția din ianuarie a jurnalului „Science Advances”.
Vârsta Lunii este un subiect dezbătut aprins de multă vreme, iar oamenii de știință au încercat să găsească un răspuns cât mai exact folosind o varietate largă de tehnici. „Am identificat în sfârșit o vârstă minimă a Lunii; era vremea s-o aflăm, iar acum o cunoaștem”, a declarat conducătoarea studiului, Mélanie Barboni, specialistă în geochimie în cadrul Departamentului de științe ale pământului, planetelor și spațiului de la UCLA.
Luna s-a format în urma unei coliziuni violente dintre Pământul timpuriu și un „embrion planetar” numit Theia, a raportat în 2016 o echipă din cadrul aceleiași universități americane, formată din specialiști în geochimie.
Studiul recent susține că Luna s-a format la „numai” 60 de milioane de ani după nașterea sistemului solar — un moment important deoarece le poate oferi informații esențiale astronomilor și specialiștilor în științe planetare care caută să înțeleagă evoluția de la începuturile Pământului și ale sistemului nostru solar, mai arată sursa citată. Acest lucru nu a fost o sarcină ușoară, după cum susține Barboni, deoarece „indiferent ce a existat înaintea impactului gigantic a fost șters”.
În ciuda faptului că oamenii de știință nu pot ști ce s-a întâmplat înainte de coliziunea cu Theia, aceste descoperiri sunt importante deoarece îi ajută să continue să reconstituie, ca într-un puzzle, evenimentele de importanță majoră care s-au petrecut ulterior.
Vârsta Lunii a fost greu de determinat deoarece mostrele aduse pe Terra conțin o serie de fragmente „contaminate” cu mai multe tipuri de roci. Însă, Barboni și echipa sa a reușit să analizeze opt zirconi în condiții imaculate, în laboratorul de la Universitatea Princeton. „Zirconii sunt cele mai bune ceasuri ale naturii”, a explicat Kevin McKeegan, pofesor de geochimie și cosmochimie la UCLA și totodată coautor al studiului. „Aceștia reprezintă cele mai bune minerale pentru conservarea istoriei geologice și pentru dezvăluirea datelor despre locul de origine”, a adăugat el.
Coliziunea dintre Pământ și Theia a dus la apariția unei Luni lichefiate, care apoi s-a solidificat. Oamenii de știință sunt de părere că datele obținute în laborator prin datarea cu izotopi de uraniu-plumb dezvăluie momentul în care au apărut întâia dată zirconii, în oceanul primordial de magmă care ulterior s-a răcit și s-a format mantaua și crusta satelitului natural al Terrei.
Cercetările anterioare au estimat vârsta Lunii pe baza rocilor „contaminate” cu alte minerale după multiple coliziuni, însă acestea nu indicau de fapt „vârsta Lunii”, ci momentul la care au avut loc alte evenimente, după cum a precizat McKeegan.
Oamenii de știință de la UCLA continuă să studieze zirconii aduși de astronauții misiunii Apollo pentru a afla mai multe informații despre perioada timpurie a Lunii.
