pamflet
În toate armatele lumii, lunetiștii sunt o categorie de războinici aparte. Ei sunt o armă de obicei mortală, și au ordin de a lua în vizorul lunetei mai ales pe cei cu grade multe. Este oarecum imoral obiceiul acesta al lor dar, vorba folcloristului, în dragoste și-n război nu există reguli! Ne-am lămurit de multă vreme că politica românească este o luptă permanentă pentru ciolan între diversele partide și partidulețe de pe eșichier! Puțini sunt naivii care mai cred că politica este, așa cum scrie la gromovnic, ”știința și practica de guvernare a unui stat”. Cel puțin la noi, la porțile orientului, politica este o încăierare permanentă între cei dornici să ajungă la borcanul cu smântână, o încăierare în care datul la gioale este singura regulă. De-un sfert de veac încoace, datul la gioale a devenit o practică generală! Nelu i-a dat la gioale regelui, Mircea i-a dat la gioale lui Nelu, toată lumea i-a dat la gioale lui Gigi și așa mai departe. Ăștia erau însă niște amatori pentru că abia sub domnia piratului datul la gioale a devenit practică de manual, pentru care au fost angajați lunetiștii! Începând cu Adrian, continuând cu Gigi și terminând iată, cu Victoraș și Gabriel , sute de războinici în ale politicii au fost executați de lunetiști iar armatele lor au căzut în degringoladă! Este drept că nefericiții au dansat pe linia frontului, crezându-se nemuritori iar băieții cu luneta, imparțiali, integri și eficienți, și-au făcut meseria!
Unii, precum Radu sau Victoraș, au priceput fenomenul și au băgat capul în tranșee de nu mai auzi de ei nici la praznicele împărătești! Ăștia sunt chipurile, veteranii! Alții, mai puțin pricepuți în ale războiului, se joacă de-a hoții și vardiștii în țara nimănui și cad ca popicele, loviți în numele tatălui de lunetiști! Ce să-i faci, a la guerre comme a la guerre! Singur piratul, dat în mă-sa de abil, joacă pe sârma ghimpată din fața tranșeelor, deocamdată imun la gloanțe! Unii spun că ar fi descântat de unchiul Sam și de-aia ricoșează plumbii de pe chelia lui! Alții spun că uitătura poncișă a piratului îi sperie pe lunetiști, de le tremură ăstora degetul pe trăgaci! Cum o fi, cum n-o fi, până una alta, sugativa asta de pirat are tupeu și stă călare pe situație, suduit și blestemat de fantomele celor căzuți pe linia frontului! Cei care cred în zodiacul chinezesc spun că suntem în anul cocoșului! Eu aș zice că 2017 va fi anul lunetiștilor și ca să nu-i supărăm chiar de tot pe chinezi, să amintim spusele lui Confucius: ”dacă vrei să ghicești viitorul, privește în trecut”. Poate că vreun lunetist mai dibaci o să-l prindă în cătare și pe pirat! Nu de alta dar lunetiștii ăștia sunt o specie de luptători aparte care, prin sticla lunetei, văd lucrurile un pic altfel decât noi, infanteriștii de rând! Poate printre ei sunt unii care s-or fi săturat de rânjetul sardonic al bătrânului lup de mare și or vrea să-i șoptească oarece la ureche! Poate amazoana care-i mână în luptă va găsi un ac și de cojocul lui! Poate doamna cu pricina va pricepe că, la fel ca în dragoste, vine o vreme când vechile jurăminte devin desuete iar vechile alianțe năpârlesc precum șerpii și capătă haine noi. Noi, cei proști dar mulți, cărora piratul ne-a înjumătățit soldele ca să aibă el și ai lui de unde fura, credem în asta și așteptăm cu interes și cu năduf momentul cu pricina.
În vremea copilăriei noastre, bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, ne tot sfătuia să nu facem politică! Ne uitam la el aiuriți și nu pricepeam utilitatea unei asemenea povețe în plină perioadă comunistă! Ce politică puteai să faci pe vremea partidului unic? Mult mai târziu am priceput că sfatul bunicului era de fapt ecoul de spaimă al perioadei staliniste, când lunetiștii sistemului umpleau pușcăriile ori cimitirele știute și neștiute ale patriei cu cei de altă coloratură politică! A bon entendeur, salut!
Dănuț Degeratu
