Pamflet
O să mă întrebați, poate, de ce, în niște zile ca acestea, când ar trebui să vorbim și să scriem colinde și urături, vă propun să vorbim despre microbi ! Unii vor spune că am vreo propensiune anapoda pentru boli și pentru vectorii lor de transmitere sau că nu mi-au priit bucatele de sărbători și mi s-a năzărit, așa, dintr-o dată, să dezvolt cine știe ce teorie despre ființele microscopice! Nimic din toate acestea! Pur și simplu, evenimentele din ultimele zile m-au determinat să constat, încă o dată, cât de remarcabilă a fost activitatea politică a lui Traian Băsescu. Potrivit dicționarului, microbii sunt ființe microscopice omniprezente al căror unic rost în viață este transmiterea infecțiilor, a fermentațiilor și a putrefacțiilor. O analiză sumară a vieții politice românești arată că, în momentul de față, aceasta este infectată, putredă și fermentată până la explozie. Până în 2004, aceste simptome erau izolate și se situau sub pragul epidemic. Mai apărea uneori câte o erupție cutanată de tip Truțulescu, Bivolaru sau Necolaiciuc! Acestea erau tratate cu soluțiile antiseptice ale legii penale și dispăreau lăsând în urma lor un miros urât! Nimeni nu bănuia că undeva în trupul țării, creștea și prindea puteri un microb fatal ca o sentință și cumplit ca un blestem. Ființa aceasta, microscopică după mărimea caracterului, a dat din coate fără nici un scrupul, până și-a împlinit menirea patologică! A trecut de la P.C.R. la F.S.N, apoi la P.D., P.D.L. și P.M.P. De fiecare dată, a părăsit cu recunoștință partidul în care a crescut și care l-a încălzit la sân! De fiecare dată, a lăsat în urmă cadavre politice și a distrus vieți. O listă a naibii de lungă începe cu Petre Roman și continuă cu Adrian Năstase, Decebal Traian Remeș, Gigi Becali, Dan Voiculescu și mulți alții. Tactica sa, ca a oricărui microb, este aceea de a propaga și promova infecția, fermentația și putregaiul. Din 2004 încoace, microbul a căpătat puteri depline și a reușit să aducă organismul gazdă în stare de colaps! Evident că, pentru a-și putea face mendrele la o asemenea scară, i-au trebuit niște unelte auxiliare pe care a știut, cu o diabolică pricepere, să și le fabrice. Așa se face că astăzi, deși nu mai are puteri depline, microbul continuă să ne îmbolnăvească din umbră. În anii săi de glorie a căpătat dimensiuni monstruoase devenind un buboi vizibil cu ochiul liber iar astăzi, deși toată lumea știe cât este de dăunător, nimeni nu îndrăznește să-l spargă. Dimpotrivă, agenții sanitari îl mângâie pe cap iar medicul șef i se închină slugarnic și-i urmează întocmai sfaturile veninoase. În vremea copilăriei mele, microbii erau stârpiți dintru început cu leacuri infailibile: o gură de gaz lampant, o ceapă coaptă pusă deasupra ori ne descânta bunica la Bunducița, o babă veche cât universul, care avea un meșteșug rar de a fugări beteșugurile din om! Acum, ce-i de făcut? Bunducița-i oale și ulcele, gazul lampant nu mai e al nostru iar ceapa coaptă nu-i de ajuns pentru asemenea boală! Nu ne rămâne decât să ne rugăm la Cel de Sus să ne mântuie de această molimă pe care tot El ne-a dat-o pentru păcatele noastre cele multe!
Danut Degeratu
