Sâmbătă, 14 ianuarie se încheie prăznuirea liturgică a Botezului Domnului. În calendarul ortodox 2017, aceasta poartă numele de Odovania Praznicului Botezului Domnului. Tot pe 14 ianuarie, credincioșii o pomenesc pe Sfânta Nina, dar și pe Sfinții Părinți uciși în Sinai și Rait.
La fel ca și celelalte sărbători mari, și Praznicul Botezului Domnului are o perioadă de înainte-prăznuire și una de dupa-praznuire. Concret, în slujbele noastre de la biserica din data de 2 ianuarie au început rugăciunile și cântările închinate acestei sărbători și ele se vor încheia astăzi, zi numită odovania praznicului. În ziua de Odovania Praznicului Botezului Domnului se reia practic întreaga rânduiala liturgică din chiar ziua praznicului Botezului Domnului. În total au fost 13 zile de pomenire liturgică a acestei mari sărbatori, cu care se încheie practic ciclul liturgic al Nașterii, Tăierii Împrejur și Botezului Domnului.
Cine a fost Sfânta Nina
Sfânta Nina s-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. La împlinirea vârstei de 12 ani, ajunge în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei devine pustinc, iar mama sa ia decizia să-și petreacă viața îngrijindu-se de săraci și de cei în suferință. Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, pleacă din Ierusalim către Armenia. În anul 315 ajunge în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.
Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice iar la un moment dat, a aflat despre cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24) și a început să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt. Preasfânta Născătoare i-a ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă. Când s-a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână, cu adevărat, acea cruce. Această cruce se afla până astăzi Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Sion, în Tiflida Georgiei, fiind îmbrăcată în argint. Cu ajutorul acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat Evanghelia și a aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură.
Săvârșește diverse minuni: convertește la creștinism pe conducătorul sinagogii din Abiatar, revarsă darurile Sfântului Duh asupra soției împăratului Miran, care era demonizată, îi va reda vederea împăratul Mirian. Cea din urmă minune va face ca împaratul Mirian să părăsească închinarea la idoli și să-l primească, pentru creștinarea Iviriei, pe Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei.
Ştiind de mai înainte că i se apropie sfârşitul, sfânta i-a scris împăratului Mirian o scurtă scrisoare: „Împărăţia ta să aibă pururea binecuvântarea lui Dumnezeu, ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ocrotirea Sfintei Cruci. Eu, ca o străină şi trecătoare, plec de acum din această lume. Voi urma calea părinţilor mei. Trimite-mi, te rog, pe episcopul Ioan, ca să mă pregătească pentru călătoria spre veşnicie, pentru că ziua morţii mele este aproape“.
Sfânta Nina a trecut la cele veșnice pe data de 14 ianuarie 338. La moartea ei, Sfânta Nina a fost depusă în raclă la Mănăstirea Bodbe din Kakheti, mormântul acesteia devenind un vestit loc de pelerinaj. De asemenea, crucea Sfintei Nina, făcută din crengi de viţă-de-vie şi prinsă cu părul sfintei, a devenit simbolul creştinătăţii georgiene.
Încreștinarea ținutului Georgiei de astăzi a început destul de devreme datorită propovăduirii Sfântului Apostol Andrei. Încă din anul 40 au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) primii creștini. Acesta a fost momentul în care candela credinței a fost aprinsă. Totuși, lumina ei a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii“. Sfânta Nina a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieți pentru creștinarea Georgiei. Precum Sfinții Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscută tuturor popoarelor Evanghelia, la fel și Sfânta Nina și-a închinat existența lucrării misionare de convertire a populației gruzine.
Sfintii Părinți care au fost uciși în Muntele Sinai și Rait au trait in secolele IV si V si au fost omorati de barbarii din Arabia si Etiopia. Parintii din Muntele Sinai isi petreceau zilele in chilie, pentru dobandirea linistii. Avva Antonie spunea in acest sens, ca precum pestii care stau la uscat mor, tot astfel si calugarii care stau in afara chiliei, isi pierd linistea. Se adunau in biserica si faceau impreuna priveghere de noapte numai sambata seara spre duminica, iar dimineata, la Sfanta Liturghie se impartaseau cu totii. Vederea lor era ingereasca, pentru ca se topisera trupurile lor de infranare si de priveghere; caci vietuiau ca si cand erau lipsiti de trupuri, neavand nimic din cele ce s-au obisnuit a aduce placere si patimi. Isi hraneau trupul cu putine finice sau muguri de stejar. Unii mancau o data pe zi, altii in a doua sau a treia zi, iar altii numai o data pe saptamana isi intareau trupul neputincios cu hrana.
Barbarii, cautand aur si negasind, i-au ucis pe parintii din Muntele Sinai si Rait. Monahul Amonie marturiseste ca in prima navalire a barbarilor au pierit 38 de parinti in Sinai si 39 in Rait.
