pamflet
Adevărul e că la noi, la români, tot poporul este în derivă, nu doar intelectualii. Vă propun să vorbim azi doar despre deriva intelectualilor pentru că ei ar trebui să fie punctele de reper ale unei națiuni, modelele de urmat, creatorii de cultură și civilizație.
Andrei Pleșu, unul dintre intelectualii noștri, pe care l-am admirat întotdeauna, vorbea într-un interviu recent, contrariat, despre definiția intelectualului și nu era hotărât dacă intelectuali sunt toți absolvenții de studii superioare sau doar câțiva aleși despre care există opinia generală că sunt reprezentativi.
În fine, oricare ar fi aceia, impresia mea este că intelectualii români sunt, ca și noi, într-o dramatică derivă. Iată ce spunea Gabriel Liiceanu despre Monica Macovei în anul 2014:
”Am descoperit-o mai întâi în apele limpezi ale unei biografii politice lineare. Nu s-a bâlbâit, nu s-a bălăcit, nu s-a plimbat între partide, n-a avut gândiri suspecte și răzgândiri greu de explicat mai târziu. E printre puținii care, pășind pe teritoriul politicii, nu a schimbat ținuta dreaptă cu volutele contorsionistului de profesie. A fost printre rarele personaje din clasa politică care și-au pus în acord cu un aer firesc comportamentul politic și valorile după care au spus că se ghidează”.
Am mai citit asemena texte doar în literatura proletcultistă, la adresa lui Stalin sau Ceaușescu. Intelectualul Gabriel Liiceanu, cel care se raportează la Petre Țuțea și la Constantin Noica, scrie despre procurorul comunist Monica Macovei ode care-ți ridică stomacul în gât!
Citiți mai departe de ce crede domnul Liiceanu că ar trebui s-o admirăm pe Monica Macovei:
”În sfârșit, am descoperit-o pe Monica Macovei în nevoia mea, și a atâtora, de dreptate: e firesc să-i judecăm pe cei care ne-au făcut să trăim ceea ce am trăit și care, în continuare, ne fac să trăim ceea ce trăim… Iar Monica Macovei, care prin inspirata alegere a ultimului președinte de țară a făcut ca în 2005 să repornească mecanismul justiției, ruginit vreme de 15 ani, a devenit repede ținta predilectă a celor care nu voiau să despartă legea de politic”.
Cu alte cuvinte, sistemul represiv pus la punct de Monica Macovei și de oamenii acesteia se numește mecanismul justiției de care domnul Liiceanu are atâta nevoie. Bătaia de joc la care suntem martori de 12 ani de zile, cu sutele sau miile de dosare comandate politic, cu zeci de oameni politici declarați de instanțele judecătorești nevinovați dar scoși din joc de procurorii mercenari ai sistemului, ca în cea mai neagră perioadă stalinistă, este pentru domnul Liiceanu mecanismul justiției.
Ce să vă mai spun? Că textul citat al intelectualului Gabriel Liiceanu, publicat pe Contributors.ro în data de 7 Septembrie 2014 poartă numele de ”Manifest pentru Monica Macovei” ?
I-am admirat întotdeauna pe intelectualii noștri și am citit cu plăcere cărțile lor, inclusive pe cele ale lui Gabriel Liiceanu. Nu pot să fiu însă de acord cu aceste opinii ale domniei sale, așa cum cred că nu sunt de acord alte milioane de semeni ai noștri care, la alegerile de anul trecut au considerat că partidul doamnei Macovei trebuie să aibă un astfel de scor încât nici nu apare în vreo statistică.
Noi, aceste milioane de alegători, care n-am ales-o pe doamna Macovei, îl iertăm totuși pe domnul Liiceanu pentru acest derapaj și așteptăm cu interes următorul articol al domniei sale, eventual despre rezultatele partidului M 10 la alegerile parlamentare sau despre ce părere ar avea Petre Țuțea și Constantin Noica despre Monica Macovei .
Danut Degeratu
