Rareș Neamțu
- Andreea Vornicu ”Nu cred în noroc și oportunități, astre și alte conjuncturi. Cred în mine”
- Carmen Dorobăț ”Bărbatul potrivit va ști sigur să aleagă când și cum să fie prezent și mai ales, ce să ofere”
În preajma zilei de 8 martie, întreaga atenție se îndreaptă către femei. Așa am făcut și noi la interviurile 7Est în oglindă. Două femei cu ocupații diferite, dar fiecare reprezentativă pentru mediul în care activează, vorbesc nu neapărat despre carieră, ci despre ceea ce înseamnă succesul, viața de zi cu zi, dar și despre așteptările pe care le au de la bărbați. Andreea Vornicu, Manager Marketing & Evenimente BMW, Manager Marketing & Evenimente BMW, și Carmen Dorobăț, manager Spitalului de Boli Infecțioase Sf. Parascheva, ne arată cum se vede viața prin ochii unei femei care nu a lăsat profesia pe ultimul plan, dar care știe de asemenea care sunt bucuriile vieții.
Ce înseamnă succesul pentru o femeie? Care e rețeta: noroc, știintă, talent, etc? Cât de greu este unei femei să atingă succesul comparativ cu un bărbat?
Andreea Vornicu: Ce cuvânt greu și atât de „ pe buzele tuturor”! Îmi place sa citesc „rețete” de tot felul si chiar să mă amuz când încerc sa deslușesc teoriile care stau la baza unor exemplificari, însă până la urmă fiecare își caută succesul în altceva, simte diferit, are așteptări diferite, ceea ce e foarte bine. Ce tristă ar fi lumea dacă am fi toți la fel 🙂 Deci nu cred în rețete universal valabile. Cred că fiecare individ vede succesul , percepe și încearcă sa îl cucereasca după propriile valori și credinte. Nu cred în atingerea succesului mai simplu sau mai ușor, diferit din punct de vedere al unei femei cu al unui bărbat. Este evident ca fiecare persoana în parte vine la pachet cu un cumul de experiențe, cu bagaj de cunoștințe care cântărește mai greu sau mai ușor, cu o strategie personala și carisma proprie. În ceea ce ma privește cred cu tarie ca succesul este una dintre cele mai frumoase mix-uri intre educatie, bun simt, iubire, deschidere, recunoștință, pasiune și generozitate. A te educa în mod constant pentru a deveni zilnic o mai buna versiune a ta, a fi conștient de ceea ce reprezinti și ce reprezintă lumea din jur pentru formarea ta din toate punctele de vedere, a iubi fiecare lucru pe care îl faci și a pune pasiune, a te darui și deschide mintea și inima către nou și frumos, a fi rimplinit cu tine și recunoscator zi de zi pentru lumea din jur și mediul inconjurator și a darui tot ce ai mai bun este pentru mine un fundament și un mod de a trai și de a vedea lumea. „ Pay it forward” ma defineste fără doar și poate și este un ghid și o convingere în tot ceea ce fac: și personal și profesional : să îmbrățișez lumea, sa o las să mă formeze și sa daruiesc la rândul meu . Tot ceea ce facem azi , ce dăruim , ce invatam , cum acționăm se întoarce …undeva , cândva, atunci când ne așteptam mai puțin. Nu cred în noroc și oportunitati, astre și alte conjuncturi. Cred în mine și într-un echilibru care ma face constienta ca viața îmi ofera ceea ce eu ofer la rândul meu și ca suma a ceea ce sunt sunt alegerile de la un anumit moment, faptele mele, munca, dedicarea și tot ceea ce ofer. Practic… cheia noastră e la fiecare dintre noi.
Carmen Dorbăț: Pentru o femeie succesul este mult mai complex și mai amplu decât pentru un bărbat; înseamnă familie, prioritățile copiilor, educație, formare, toate făcute și clădite cu dragoste; înseamnă de asemenea profesie, înseamnă model de comportament social dar și curaj pentru a trece peste valul pe care îl poate aduce ziua de mâine. Mai înseamnă deopotrivă și diplomație, eleganță, acceptare și câteodată, și compromis. Rețeta succesului vine din muncă, ambiție, inteligență, destin si … credință – “cu un grăunte de credință poți strămuta munții” – asta dă energia pozitivă interioară necesară. Nu cred că atingerea succesului ține de gen.
Cum este viața de după muncă?
Andreea Vornicu: Exact așa cum e și la muncă : frumoasa. Orele la birou sau întâlnirile cu partenerii , colaboratorii , clienții, ședințele, conferințele, evenimentele , nu schimbă cu nimic modul meu de a fi sau simți lucrurile. Iubesc tot ceea ce fac și în ce ma implic. Dacă nu e de mine sau nu mi se potrivește, spun „pas”. Atâta timp cât viața mi-a întors acest dar minunat de a iubi ceea ce fac, voi încerca sa nu fac compromisuri în aceasta direcție. Iubesc oamenii – sa ii simt, sa ii miros, sa ii respir, sa ii analizez, sa ma alatur lor in bune si rele ( dar de cele mai multe ori in bune), iubesc zambetele sa le aduc in suflete, pe buze si sa le primesc din toata inima in semn de orice . Asta fac și după munca: ma intalnesc sau vorbesc cu oamenii dragi și îmi incarc bateriile de la familia mea, care îmi ofera tot confortul necesar psihic pentru a fi un om împlinit și recunoscator… Diferența dintre „muncă” și „ după muncă” este doar ca acolo mai am timp și de pasiunile mele : citesc , gătesc, fac sport, călătoresc și ma plimb prin oraș sa „ descopar” lumea. În rest e neschimbat. Pentru mine munca e și timpul liber, mediul în care activez, tinandu-ma mereu conectată la tot ceea ce se întâmpla: offline și online.
Carmen Dorbăț: Viața de după muncă este una mai puțin pentru sine și mai mult pentru restul. Totuși, sfatul meu este: Nu uita de tine! Căci femeia este perpetuu în mijlocul unei concurențe și privirile, gândul bun sau rău se îndreaptă mai curând către o femeie decât spre un bărbat.În ziua de astăzi, de la un anumit nivel al carierei sau în anumite domenii de activitate, cred că munca ocupă mai tot timpul. Și chiar în puținul timp rămas pentru familie și viața personală, gândurile se îndreaptă, uneori, fără voia noastră și către servici sau profesie. Ca oameni care punem pasiune în cee ace facem e greu să mai avem o delimitare clară între cele două vieți: cea profesională și cea personală
Ce așteaptă doamnele de la bărbați în momentele speciale (8 martie, aniversare, etc)? Dar în restul timpul?
Andreea Vornicu: Nu voi detalia un răspuns la aceasta întrebare. O doamna nu așteaptă atenții ( doar) în momentele speciale. Primește atenție în fiecare zi. Pentru că o merita și o dăruiește. Oamenii nu se iubesc sau se apreciaza doar la ocazii speciale . Da, e frumos ca exista și ca ne transmit într-o lume atât de „ pe fuga” un sentiment de bine , bunatate și frumos. Dar „cadourile adevarate” vin în fiecare zi dintr-un respect reciproc și din lucruri care uneori nu sunt tangibile. Ele sunt, ne leagă , ne dezvolta împreuna și separat și ne lumineaza viața – impreuna. Și atât. Personal , nu aștept ocazii speciale. Lucrurile materiale și cadourile sunt cu siguranța tot anul și cu preponderenta în magazine cu ocazia acestor zile speciale, însă iubirea adevărata e aici în fiecare moment și intruchipeaza cele mai frumoase forme.
Carmen Dorbăț: De la un bărbat trebuie să știi când să aștepți și ce să aștepți; nimic nu este de apreciat dacă vine într-un moment nepotrivit, indiferent de conținutul în sine a ceea ce bărbatul oferă. Bărbatul potrivit va ști sigur să aleagă când și cum să fie prezent și mai ales, ce să ofere. Cred că femeile apreciază în primul rând gestul, intenția și atenția de care dă dovadă un bărbat. Iar cu cât aceste momente se întâmplă fără ocazii speciale cu atât este mai evident respectul, aprecierea, stima și nu în ultimul rând iubirea.
Care sunt „micile” dvs bucurii? La care dintre ele nu ați renunța niciodată în viață?
Andreea Vornicu: Sunt mult prea multe. Mi-e atât de greu sa aleg…Ce provocare! Pe locul 1 , în egala măsura, Calatoriile și Oamenii . Îmi plac apusurile si rasariturile, sa inchid ochii si sa ma visez departe. Sa miros flori si camp cu iarba proaspat cosita, sa tin in brate mult si des…si sa vorbesc vrute si nevrute. Imi place sa impart frumos . dor valsul, muzica buna si tangoul, vioara si sunetul naiului, doinele romanesti si poezia . Ador sa citesc si sa analizez sa ma pun in ipostaze diverse si s a-mi imaginez cum ar fi fost viata mea daca….. oameni frumosi, oameni cu care sa “ ma inhaitez” vorbind aceeasi limba, oameni care iubesc in dreptul lor tot ceea ce fac , ce au si ce pot avea. Oamenii aia “ de calitate rara” , de catifea, cu simturi, cu pasiuni si care vor mai mult. Sunt tu, ei si orice om trece prin viata mea, cei care ma protejeaza sau care imi cercesc sufletul si dau cu el pe jos, cei care ma accepta , inteleg sau pentru care pur si simplu nu reprezint nimic. Imi plac mainile impreunate, si cifra 8, masinile, viteza si adrenalina, motocicletele si libertatea. Imi place marea si vantul, muntele si cuceririle. Imi plac destinatiile si obiectivele , calatoriile si initierile, esarfele si fotografiile vechi. Imi place riscul , calatoriile, glasurile de copii si anticariatele, sarbatorile, sunetul pianului in noapte, ploaia care nu se opreste si tunetele ei. Ador peisajele , dar cel mai mult cel al copilariei mele. Vreau sa cred ca am ajuns sa imi placa ( sau sa recunosc ) faptul ca nu sunt “ la fel” , ca mereu sunt nemultumita si vreau mai mult, altceva, ca nu intru in griduri si-n tipare, indiferent de ce spun altii…pe care ii iubesc, de altfel. Ador natura si o respect. Iubesc verdele crud si roua dimineata. Cerul albastru si apa rece de izvor. Iubesc pacea si sa multumesc in fiecare zi cerului si pamantului, astrelor si intregului Univers, mie si oricui pentru tot ce am, fac si pot face. Pentru tot ce mi-as dori sa am , si voi avea si pentru sanatate. Ador provocarile…si mai presus de toate, cred ca la mine nu aș renunța niciodată ( în sensul ca nu aș vrea sa „ ma pierd” pe drum, sa fiu mereu a mea cu aceleași valori).
Carmen Dorbăț: De multe ori “micile” bucurii trebuie să le cauți în noianul de evenimente care te înconjoară, să le găsești și să le dai importanța cuvenită căci deseori acestea pot fi umbrite de necazurile cotidiene. Cred că important este să știi cine ești cu adevărat, să te autoevaluezi corect, să te autoregăsești în clipa cea rea, și spiritul să-ți dea ceea ce e bun – acesta este momentul de bucurie.
Care e „visul” dvs neîmplinit încă? Ce șanse mai sunt totuși să vă îndepliniți această dorință?
Andreea Vornicu: Am vise mii și mii. Sunt clar un visator de meserie. La fel cum sunt și un om rațional care își seteaza obiective ( tot vise , le numim ) și lupta pentru a le atinge. În general „ cele serioase” nu le spun 🙂 Se nasc în mine, ma macina, le setez, lupt și le indelinesc . Și mă bucur de fiecare reusita . Ca un copil . Profesional sunt un om recunoscător pentru ce am dobândit pana la 28 de ani ( și nu a fost cel mai uror traseu…insa îmi plac provocarile, după cum spuneam ) și cred ca sunt în dezvoltare și deschisă spre drumuri noi pe care viața mi le va scoate în cale cu siguranța , pentru ca le visez mult. Personal, mă bucur și sunt recunoscatoare pentru oamenii care alcatuiesc lumea din jurul meu , însă cred ca încep sa simt ca pentru a fi împlinita complet , ma „ bântuie „ ( în sensul bun) visul de a forma familia mea, ceea ce sigur ca se va întâmpla atunci când va fi momentul potrivit.
Carmen Dorbăț: Multe din visurile mele s-au împlinit. Am învățat pe parcursul vieții că mereu trebuie să fii călăuzit de un “vis frumos”. Astăzi pentru mine acesta înseamnă adevăr, sinceritate, liniște și senin în ochii celor din jur.
Care a fost cel mai romantic moment care l-ați trăit vreodată?
Andreea Vornicu: Astfel de momente nu cred ca se pot pune în clasamente și comparatii. E bucuria, vibratia și liniștea sufletului. Și e o stare continua. E un mod de a simți. E atunci când e bine în suflet și pe chip și totul se leagă.
Carmen Dorbăț: “Romantic” ține mai mult de percepția unor momente pozitive pe care le trăiești cu intensitate maximă, așa cum sunt cele trăite cu dragoste sinceră față de ai tăi sau față de persoane care să merite acest sentiment.
Descrieți cea mai frumoasă experiență din viața dvs?
Andreea Vornicu: Viața. Viața și tot ce îmi ofera e experiența care nu are descriere pentru câteva rânduri.
Carmen Dorbăț: Din fericire, viața mea a fost și este punctată de multe experiențe frumoase. Unele dintre acestea sunt legate de familie și, bineînțeles, de împlinirile profesionale. Experiența lucrului temeinic făcut, cu bună credință, este pentru mine orizontul călăuzitor.
