Numărul de primăvară al revistei ieșene „Dacia literară” propune un inedit dosar de presă dedicat manipulării, temă majoră, scoasă în relief de ultimele întâmplări social-politice din România. „Dacia literară” își propune să creioneze o perspectivă ieșeană asupra subiectului, motiv pentru care a invitat să participe la dosar ieșeni din diverse domenii de activitate: Liviu Antonesei, Alexandru Bodnar, George Bondor, Eduard P. Boz, Alexandru Călinescu, Florin Cîntic, Otilia Chitic, Constantin Cucoș, Lucian Dîrdală, Alexandrina Dingă, Aurel Dobaşu, Dan Doboș, Gabriel Gachi, Florin Ghețău, Bogdan Ghiurco, Bogdan Guțu, Marian Hariuc, Tudor Leahu, Adrian Netedu, Silvian-Emanuel Man, Gheorghe Nichita, Liliana Romaniuc, Constantin Sturzu, Daniel Șandru, Nicolae Tomescu. Dosarul va fi ilustrat cu lucrări grafice semnate de Dan Perjovschi și, în luna aprilie, va fi dublat de o dezbatere publică pe tema manipulării. Pentru exemplificare, publicăm mai jos răspunsurile fostului primar al Iașului, Gheorghe Nichita.
Unul dintre cele mai invocate concepte în România prezentului este cel de „manipulare”. De ce la momentul actual vorbim atât de mult despre manipulare?
Cred că am ajuns să vorbim atât de mult despre manipulare din cauză că simțim că suntem manipulați indiferent unde lucrăm sau ce facem. Am ajuns în această situație din cauză că, în România, Traian Băsescu a reușit, în regimul său, să cultive atât de mult disputa între instituțiile statului, astfel încât a pus în conflict Președinția cu Guvernul și cu Parlamentul, folosind în acest scop serviciile speciale ale țării. Din acest motiv, oamenii și-au pierdut încrederea, nu doar în societate și în instituțiile statului, ci și în semenii lor. Am ajuns să ne temem că putem fi mințiți la fiecare pas, dintr-un interes sau altul. Există și un context internațional dificil pentru că noi suntem într-o zonă a Europei pentru care s-au luptat imperii și în care au existat interese divergente. După 27 de ani de așteptări în care românii și-au dorit să ajungă la o societate echilibrată, am ajuns să trăim într-o societate vândută altora. Nu suntem cotropiți, dar suntem controlați, asta o simțim cu toții. S-a creat o dublă măsură, din păcate: într-un fel văd lucrurile cei din România și în alt fel le văd cei plecați în străinătate; și cum tot mai mulți români pleacă din țară, influențele sunt variate și continue. Sunt foarte mulți factori care ne conduc la a nu mai avea siguranță în societate: presa joacă diferit, politicienii joacă diferit, serviciile secrete joacă total diferit și nu în interesul oamenilor sau al statului de drept. Ca și consecință, manipularea este pe buzele fiecăruia.
În mod tradițional, în spațiul românesc, presa a fost și este identificată ca sursă principală a manipulării. Este legitimă această asociere între mass-media și manipulare?
Da, întotdeauna a existat această asociere. Presa are și o componentă de afaceri. Cei care plătesc obțin serviciul pentru care plătesc. Mai crede cineva că mai există presă independentă în România?! Presa este întotdeauna aservită cuiva, iar cei care au vrut să manipuleze s-au folosit de presă. Nu spun o noutate, acest lucru este știut de toată lumea. Se vede clar cum se poziționează instituțiile de presă în slujba serviciilor speciale, a politicienilor sau anumitor grupuri de afaceri.
Care credeți că sunt sursele principale ale manipulării în România contemporană? Puteți identifica surse concrete sau, din contra, credeți că discuția rămâne la un nivel abstract?
Se pot identifica surse concrete de manipulare și am amintit deja mass-media, instituții ale statului, politicieni, oameni de afaceri, ONG-uri sau multinaționale. Sigur că, în momentul actual, cea mai mare sursă de manipulare este online-ul, acolo unde există acei formatori de opinie profesioniști pe care îi găsim nu doar în România, ci în întreaga lume.
Manipularea a fost foarte evidentă la alegerile prezidențiale din 2004, 2009, precum și în 2014. Cei manipulați atunci sunt nemulțumiții de astăzi. Dintre cei care au condus sisteme de manipulare îi putem aminti pe Felix Tătaru, Sorin Ovidiu Vîntu, Sebastian Ghiță sau Monica Macovei; desigur că aceștia nu au lucrat singuri, ci împreună cu anumite instituții ale statului.
Sunt românii mai ușor de manipulat decât alții? Se lasă manipulați sau manipularea este mai presus decât ei?
Românii sunt un popor inteligent și, deși sunt conștienți că sunt manipulați, pur și simplu nu au ce face. Manipularea este universală, este în toată lumea. Românii sunt doar surprinși de tehnicile de manipulare, abia acum conștientizează existența acestui fenomen. Fiind numeroase interese în această zonă, manipulare există atât din interiorul, cât și din exteriorul țării.
Cine ar trebui să se ocupe cu ceea ce s-ar putea numi „rezistența la manipulare”? Are intelectualul român vreun rol în această opoziție la manipulare sau este un factor activ în procesul de manipulare?
De această „rezistență la manipulare” ar trebui să se ocupe, în primul rând, instituțiile statului care ar trebui să aibă ca prioritate stabilitatea și echilibrul din țară, și nu lupta pentru putere.
În al doilea rând, educația contează foarte mult, iar cei care folosesc azi tot mai mult internetul și rețelele de socializare par a fi cei mai expuși manipulării. Contează foarte mult cultura pe care o ai; dacă ești un om cultivat, care știe să discearnă între informația corectă și cea neadevărată, atunci nu vei fi o victimă a manipulării. Este foarte important ca cei care își asumă o funcție publică să aibă „rezistență la manipulare”, este o calitate foarte importantă pentru păstrarea integrității și pentru corectitudinea deciziilor luate.
Ce criterii personale aveți pentru a identifica o încercare de manipulare asupra dvs? Puteți exemplifica astfel de situații concrete?
Am activat în viața publică și am simțit încercările de manipulare în fiecare clipă. Una spuneam sau făceam și cu totul altceva auzeam că spuneau alții despre acțiunile mele. Să luăm ca exemplu Pasajul „Mihai Eminescu” și să încercăm să ne amintim cât s-a mai spus că nu vor încăpea autobuzele pe acolo! Un alt exemplu este cel al teilor de pe Ștefan cel Mare; imediat ce au fost tăiați a și apărut un ONG care să spună că Nichita a tăiat teii, când, de fapt, îi tăiase Chirica. E drept că atunci nu se știa acest lucru, dar astăzi, când lucrurile sunt clare, manipularea continuă. Cât am fost primar, am plantat 11.000 de tei, dar nu au contat decât cei 100 de tei tăiați de pe Ștefan cel Mare!
