știm că mama proștilor e mereu gravidă, dar acum furnizează material uman și structurilor care ne conduc, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze. Nu de demult lumea râde copios de noi după ce discursul în engleză al doamnei Olguța de la ONU a zdruncinat brăcinarele planetei, nu atât prin conținut (dificil de decriptat) cât mai ales prin exprimare. Din câte știu, nu este obligatoriu să te exprimi în limba locului unde te afli în calitate oficială, gazdele trebuind a avea un interpret sau un serviciu de profil. Asta una. Doi, dacă nu stăpânești exprimarea într-o limbă străină, statul (că a plecat oficial) trebuia să-i asigure distinsei reprezentante un om dibaci în limba engleză. În cazul doamnei Olguța, ambele variante au fost inutile, pentru că mneaei știe. Adică ditamai menistru, primar, posesoare de diplome să nu poate să citește o amărâtă foaie în engleză? Păi, o engleză a făcut-o pe ea? Și s-a revărsat. Consecințele se văd.
Pentru cei ce nu au observat, Putin nu vorbește germana și nici engleza pe unde merge (deși le stăpânește bine pe amândouă) ci numai rusește. În plan informal, of the record, se exprimă cum dorește. Madam Merkel la fel. N-am auzit-o rostind alte vorbe la tribune decât în limba cea maternă. La fel și chinezii, japonezii și așa mai departe. A te exprima în limba națională este o regulă diplomatică care vizează apartenența la cultura de origine și respectul pentru ea, pentru că, așa cum noi zâmbim când un străin pocește româna când dorește să ne arate că ne cunoaște, la fel și cei de dincolo, fac la fel, când aud roengleza noastră de supraviețuire. Folosindu-ți limba maternă în cadru oficial e un semn că ai sânge în instalație și nu faptul că nu știi altă limbă. Așa că, stimați aleși, dacă nu știți să vorbește, lăsați pe ceilalți care știu.
Un alt ins scos la înaintare să ne comute interesul de la ceea ce nu ar trebui, a dat-o cu muci-n fasole. L-o pus (știm cine, dar nu spunem) să afirme că are acasă un AKM de la revoluție, păstrat ca amintire, cu titlu de obiect de muzeu, dar pe care nu va ezita să-l folosească dacă situația o cere. Bun. Sunt două aspecte. Unu. Dacă arma este declarată obiect de muzeu, în condițiile în care surorile ei sunt folosite la scară largă, trebuie să aibe ori țeava înfundată, ori mecanismul de tragere inoperant. Doi. Dacă insul are o armă funcțională, mai mult, sculă în dotarea organelor militare, atunci nu are voie cu așa ceva. Dacă mai adăugăm faptul că nenea are cazier, deținerea puștii deja e nașpa. Că omu deține imunitate, acuma se vede că-l ajută, pentru că organele nu-l pot ancheta. Totuși poliția va trece să vadă care-i starea sculei, o să bea o cafeluță cu doamna, se vor semna niște hârtii …
Rămâne declarația alesului, care se alătură discursului Olguței și care îmi întărește afirmația din debut.
Văru Cicero