Au trecut și sărbătorile, suntem plini de urări și limite depășite la colesterol, triglyceride și glicemii, că asta e realitatea, trei zile de ghiftuială nu-i de colea și nici nu s-au luptat degeaba contemporanii noștri pentru o tăgârță de cozonaci la preț mic în hypermarket. Gata. Nu mai avem opreliști generate de post, putem renunța la perdea și da drumul la sudalme porno, pentru te miri ce și la adresa celor aleși.
Altfel spus, revenim la normalitate, cu sentimentul împlinirii digestive (sau a mațului rangă) în detrimentul reculegerii spiritului, resetat și el după reprize de somn consecutive celor bahice. Ar începe treaba, dar duminică-i Sfântu Gheorghe și nu se știe când se termină, iar peste încă o săptămână, 1 Mai. Așadar, taman când să-ți intri în ritm, suntem ofertați cu încă două reprize de ghiftuială. N-ai cum să refuzi.
O să trebuiască să ne obișnuim din mers cu ideea că acuși se pune de-o majorare la prețul gazelor, majorare care va trece la adăpostul unor impozite supuse studiului impactului public de strategii celor pe care o parte din nație i-a ales. Îngrijorarea și mai ales confuzia generată de impozitul pe gospodărie a început să fie manifestă. Evident pe principiul unei separări nete între rural și urban.
Dacă în mediul urban se preconizează deducerea a tot felul de servicii (inclusiv abonamentul la sală, cablu și altele), la țară, ideea de a mai crește o vietate pentru bunul trai, se anunță a fi o povară. Practic, ideea de gospodărie de subzistență, valabilă acum, primește o lovitură sub centură, în efortul general de a instaura un consumatorism toxic.
Treaba este cu atât mai parșivă, pentru că în scopul colectării acestui impozit, guvernoiul pregătește un lot de câteva zeci de mii de alți români, plătiți cu vreo două mii de euro pe lună, români care vor bate la poarta gospodăriilor – alo, davai taxa! Deloc vesel.
Altfel spus, trâmbițata clasă de mijloc, i-a avânt cu o primă secțiune, cea a aparatnicilor, în detrimentul celor ce intreprind sau prestează servicii. Se pun bazele unui mecanism perfid, pe care nimeni nu-l sancționează acum cu mai mult de câțiva dumnezei sloboziți printre dinți. Cu mintea umbrită de câte un Ghiță prins înainte de sărbători, trecem lejer peste făcăturile cu bătaie lungă, iar când ne trezim, hopa, e prea târziu. Suntem în feudalism, dă-o-n măsa de treabă!
Văru
