Rareș Neamțu
În Japonia, JR Central, cea mai mare companie feroviară niponă, își cere scuze clienților săi pentru întârzieri cumulate de 36 de secunde!!! pe parcursul unui an calendaristic. Așadar, trenurile care transportă peste 140 milioane de pasageri anual au întârzieri totale de jumătate de minut într-un an de zile.
Managerii companiei sunt obligați să demisioneze dacă pe parcursul unui an întârzierele ar depăși 3 minute. În România, Poșta Română pierde saci întregi de scrisori, iar dacă ai curajul să spui acest lucru riști să fii luat în șuturi. Săptămâna trecută, 7 EST a relatat un caz al unei familii căreia Poșta Română i-a pierdut actele de stare civilă, drept pentru care cei doi ieșeni, soț și soție, au pierdut oportunitatea de angajare în Irlanda.
La câteva zile după publicarea articolului, Poșta Română ne trimite un drept la replică oligofren. Două pagini de aberații inutile care scapă din vedere esențialul și care îmi confirmă încă o dată că suntem o țară condusă de cretini care nu au simțul realității. Trecând peste faptul că ”compozitorii” dreptului la replică s-au preocupat în primul rând să facă recenzia articolului și să ne dea lecții de jurnalism de parcă am fi fost la prezentarea unei teze de doctorat la catedra de profil, nu pot să nu remarc imbecilitatea funcționarului parazitar de la o companie de stat, ajuns în funcție pe pile și relații politice și mai puțin pe competențe și aptitudini.
Ca de fiecare dată, alții sunt vinovații, ei nu răspund pentru nimic și chiar dacă s-au scăpat pe ei în pantaloni oricum miroase a levanțică și nu a rahat ordinar. Aflu din dreptul la replică faptul că ei au primit plicul cu pricina, l-au dat mai departe la nu știu care subcontractant de-al lor, fiind singurul plic care a plecat de la Iași spre Dublin, iar la Dublin plicul a ajuns dar nu s-a mai găsit.
Și mai aflu că în 2016 Poșta Română a avut peste 15.000 de reclamații cu privire la pierderi de corespondență pe rute externe, din care doar 31 de plicuri au fost pierdute de proștii noștri, restul de proștii altora. Iar ăsta e un motiv beton de mândrie națională pentru Poșta Română. Un criteriu de performamță inegalabil: ai noștri sunt mai puțin proști decât ceilalți!
Ceea ce n-au înțeles acești imbecili care parazitează companiile de stat este următorul aspect: dacă vin la ghișeul tău și contractez un serviciu nu mă interesează și nu mă privește dacă tu faci expediția singur, pe jos sau călare, sau dacă o subcontractezi cuiva. Eu cu tine am făcut înțelegerea și tu ești pe deplin răspunzător de ducerea ei la îndeplinire.
Prin urmare, mă doare în cot dacă nu știu ce firmă care are contract cu Poșta Română a greșit sau nu. Eu am dat plicul Poștei și ea răspunde. Dacă partenerul tău e prost îl schimbi. Dacă nu îl schimbi înseamnă că ești la fel de prost ca el sau corupt. Dar asta e deja altă poveste.
