- Cristina Georgiana Vâlcu: „Justiţia îşi va urma cursul atât în condiţiile existenţei unei legi privind graţierea – care este o cauză care înlătură sau modifică executarea pedepsei – cât şi în lipsa acesteia.”
- Florin Cășuneanu: „Dispoziţiile actuale privind răspunderea magistraţilor sunt suficiente pentru a asigura responsabilizarea procurorilor şi judecătorilor.”
În ultimii ani, problemele din justiție țin prima pagină a agendei publice. Politicienii au intrat în polemici, strada a erupt și, mai nou, au apărut dosare de corupție în care au fost direct incriminați magistrați. În ultimele zile, subiectul cel mai fierbinte a devenit arhiva SIPA. Doi magistrați au acceptat să răspundă la întrebările adresate de 7Est cu privire la aceste teme. Cristina Georgiana Vâlcu, judecător la Secția Penală a Judecătoriei Iași, față în față cu procurorul Florin Cășuneanu, șeful Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, la interviurile 7Est.
- Subiectul momentului în justiția din România este arhiva fostului serviciu intern al Ministerului Justiției (SIPA). După părerea dvs, ce ar trebui să se întâmple cu informațiile din arhiva acestui serviciu?
Cristina Georgiana Vâlcu: Desecretizarea arhivei SIPA este un demers iniţiat de ministrul Justiţiei, demers ce urmează a fi suspus respectării dispoziţiilor legale. Important este modul în care are loc această desecretizare, pentru a nu se aduce prejudicii magistraţilor şi a se realiza o prelucrare justă a datelor obţinute.
Florin Cășuneanu: Nu cunosc ce conţine arhiva fostului serviciu intern al Ministerului Justiţiei. Totuşi, având în vedere exemplul fostei arhive a Securităţii, se poate proceda la desecretizarea documentelor din această arhivă, cu respectarea dispoziţiilor procedurale. De asemenea, accesul public la documentele astfel desecretizate trebuie realizată având în vedere principiul constituţional privind respectarea vieţii private, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 677/2001
- S-a tot vorbit în dese rânduri despre o presiune exercitată de servicii și procurori asupra judecătorilor pentru a se lua anumite decizii în unele dosare de corupție. Este posibilă exercitarea unor astfel de presiuni asupra judecătorilor din partea procurorilor? Desecretizarea arhivelor SIPA poateofri un răspuns concret la această întrebare?
Cristina Georgiana Vâlcu: Eventuala presiune exercitată de servicii trebuie verificată de la caz la caz, în cazul existenţei ei, respectiv dacă un magistrat invocă existenţa unei astfel de presiuni. Atât timp cât se pot face speculaţii cu privire la informaţiile din arhiva SIPA, un răspuns concret cu referire la „eventuale presiuni exercitate asupra judecătorilor” poate fi oferit după ce va fi permis accesul la documentele din această arhivă.
Florin Cășuneanu: Nu cunosc cazuri de exercitare de presiuni de către servicii şi procurori asupra judecătorilor.
- Un al punct fierbinte al ultimelor luni îl constituie legea grațierii. Ce se va întâmpla cu dosarele aflate în curs de cercetare sau de judecată dacă această lege va fi adoptată? Cum afectează sau cum ajută acest demers legislativ mersul justiției?
Cristina Georgiana Vâlcu: Ca şi la anterioara lege de graţiere – dosarele aflate în curs de soluţionare îşi vor urma cursul şi în urma pronunţării unei soluţii prevăzute de Codul de Procedură penală se vor aplica dispoziţiile prevăzute în legea de graţiere, cu toate menţiunile prevăzute în aceasta. Justiţia îşi va urma cursul atît în condiţiile existenţei unei legi privind graţierea – care este o cauză care înlătură sau modifică executarea pedepsei – cât şi în lipsa acesteia.
Florin Cășuneanu: Problema graţierii unor pedepse este încă în fază de proiect. În ceea ce priveşte dosarele în lucru la procuror, adoptarea unei astfel de dispoziţii nu are influenţă, întrucât graţierea se referă la pedeapsă şi nu la faptă. Prin urmare, constatarea incidenţei actului de graţiere este de competenţa judecătorului.
- Noua guvernare a vorbit despre introducerea în legislație a răspunderii magistraților față de deciziile luate. Credeți că această modificare legislativă va influența în vreun fel modul de acțiune al procurorilor și judecătorilor? Vor fi magistrații mai timorați în luarea deciziilor?
Cristina Georgiana Vâlcu: Legea răspunderii magistraţilor există şi în prezent, dar din diverse motive este readusă în discuţie atunci când sunt momente ”oportune” sau „interese în acest sens pentru a justifica anumite măsuri”, iar un magistrat soluţionează cauzele conform legislaţiei în vigoare şi propriei conştiinţe.
Florin Cășuneanu: Dispoziţiile actuale privind răspunderea magistraţilor sunt suficiente pentru a asigura responsabilizarea procurorilor şi judecătorilor.
- S-a discutat în ultima vreme despre faptul că procurorii nu ar trebui să aibă statut de magistrat, la fel ca în statele europene. Influențează în vreun fel judecarea unui dosar dacă procurorul este pe aceeași treaptă cu judecătorul? Care sunt argumentele pro și contra raportat la activitatea care o desfășoară?
Cristina Georgiana Vâlcu: Nu are importanţă treapta pe care se află un participant la actul de justiţie, ci valoarea susţinerilor acestuia, argumentele expuse şi coerenţa acestora.
Florin Cășuneanu: În majoritatea statelor europene, procurorul are statut de magistrat.
- În ultimii ani am auzit în mod constant despre reforme ale Justiției. Cei care le-au clamat vin acum și spun că lucrurile au luat-o razna și că anumiți oameni din sistemul de justiție au scăpat de sub control. Dvs, ca persoane care lucrați cu aceste legi, cum aprciați ”reformele”? Aceste modificări au adus beneficii actului de justiție?
Cristina Georgiana Vâlcu: Oamenii din sistemul de justiţie nu au scăpat de sub control ”pentru că nu există un control. Există un regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, un regulament care prevede evaluarea judecătorilor şi procurorilor, un cod deontologic al magistraţilor şi legi care reglementează funcţionarea normală a sistemului – 303, 304 şi 317/2004.
Florin Cășuneanu: Având în vedere faptul că „legile justiţiei” au fost adoptate în anul 2004, consider că este necesară modificare şi completarea acestora, luându-se în considerare principiile constituţionale.
- Justiția din România este chinuită de o veche problemă: termenul mare de soluționare a unei cauze. Există dosare care zac în sertarele procurorilor sau care trenează ani de zile în instanțe. Cum poate fi rezolvată această problemă?
Cristina Georgiana Vâlcu: Judecătorii sunt supuşi unor verificări privind soluţionarea cu celeritate a cauzelor. Probabil astfel de verificări se impun a fi implementate şi în ceea ce priveşte activitatea procurorilor, dar şi a reprezentanţilor organelor de urmărire penală –poliţiei – pentru a nu se lăsa în nelucrare cauzele penale din diverse motive.
Florin Cășuneanu: Problema duratei mari de soluţionare a dosarelor nu este specifică doar României. Reducerea numărului de cauze în curs de soluţionare se poate realiza prin următoarele măsuri:
- stabilitate legislativă;
- adaptarea legilor în conformitate cu deciziile Curţii Constituţionale;
- ocuparea schemelor de personal de la unităţile de parchet;
- suplimentarea posturilor de grefieri la unităţile de parchet;
- ocuparea schemelor de personal din cadrul structurii poliţiei judiciare.
Constantin Mazilu
Rareș Neamțu
