A, dar nu știți alta! Imediat după agitația din 89, mai mulți oameni făceau turism în Germanica ca să aducă oarece mașini spre a fi vândute la noi sau pentru famelie. O parte dintre ei sunt și actuali oameni de succesuri, altă parte, treaba lor. Din prima categorie face parte și fostu șăf de la cei ce dădeau euroi la comune, despre care am pomenit mai sus. Pe vremea aceea nu mergeau aveoanele ca tramvaiele prin Copou, așa că oamenii noștri foloseau trenu. Mai cinci în cușetă de patru, mai în picioare, deh, cum se putea. Faza este că într-o seară companionii de drum ai distinsului domn de care am pomenit, l-o pus să stingă becu în cușetă, arătându-i semnalu de alarmă. Ăsta nefiind umblat pe vremea aia, pac, se uită, pac, pune mâna pe mâner, umflă mușchiu și … pac, oprește trenu, așa de strașnic o tras de stinsu becului. Noroc că au dat-o la pace cu cumătru den tren, că altfel … Judecați și mneavoastră cu cine are de a face cei de la trei litere. Halal!
Musiu Șarlă Șarlov Șarlicov
