După cum suntem informați pe diverse canale media, se vehiculează un re-branding de țară, frunza, care la vremea ei a scos-o din țâțâni pe doamna Nuți, urmând a fi înlocuită cu o oaie. Sinistra idée a clocit în mintea ministrului turismului și este susținută frenetic de actualul ministru al agriculturicelor, pentru care oaia este, citâm, “o statuie vie“. Măi, dom inginer, stai așa. Dacă e așa o statuie, mult mai valoroasă decât o cumințenie de Brâncuși, de ce le vindeți la arabi? N-am auzit India să vândă vaci, mamifer sacru de altfel, și nici americanii condori. Dacă oaia e un simbol, de ce mama dracului, ați marginalizat stânele din munți și ați dat o lege să se limiteze numărul de câini la stână? De ce nu valorificați cumsecade lâna, care ajunge deșeu sau adaos la materiale de izolație? A? Vă convine să ajungă la turci pentru câțiva bani și să se întoarcă sub formă de produse pe care dăm zeci de lei? Eeee ….
Dincolo de năduf, se cuvine să reflectăm un pic la faptul că, în patria noastră, mai cu seamă în București, sunt specialiști în heraldică. Sunt cei care sunt întrebați de orice comunitate care dorește să se identifice cu un simbol sau mai multe. Pe bani. Îi dăm deoparte. Dar sunt o sumedenie de agenții creative, care sunt bine ornate cu oameni de profil, cu școli făcute în domeniu și care ar putea avea un cuvânt de spus. Ei de ce nu sunt întrebați? Îs mai buni farmaciștii la făcut vagoane? Pentru că, nu uitați, un rahat de semn plimbat prin lume, capătă notorietate și devine etichetă. Nenorocita aia de frunză, nu s-a prea plimbat, ce-i drept, și dacă se plimba, tot un drac, pentru că eticheta noastră este deja pusă. Hoți, țigani și leneși. Dacă la astea mai punem și oaia ca portdrapel al esenței neamului, riscăm un proces cu vreo asociație de protecție a animalelor, pentru că stricăm imaginea mamiferului, dacă apare pe lângă etichetele enumerate anterior. Este și un precedent. La vache qui rit, marca de brânză care era și pe la noi, nu se mai folosește, consecutiv unui process câștigat de o asociație de protecție a animalelor. Sună nașpa, nu?
Așa că, domnu ministru, domnu inginer, luați, bre, o cană de apă, mai citiți ce aveți pe birou sau mergeți în teritoriu, că-s probleme cu duiumul, și lăsați oile în pace. Să pască, să scufunde vase rusești, să ne dea nouă brânză, lapte, unt și ouă. Ce vă mirați? Nu ați mâncat fudulii de berbec? Habar n-aveți!
Văru