O zicală din vremea lui Dej spunea că „era rău cu was ist das, dar mai rău cu davai ceas!“ Ei bine, de treaba asta s-a convins recent și dom Mardarasievici, că cei de la controale i-or găsit în acte cumpărături de ceasuri de vreo tri sute de mii de epuroi și i-o zis: adu, dom’le, să le vedem și noi. Baremi cum arată, să nu murim desculți. Și o adus. Azi unu, apoi încă vreo două, numai că o rămas destule pe care nu le-o arătat. Și pe bună dreptate. Cum să mergi la nenea cutare sau doamna cutare să-i zici: știți, aș avea nevoie de ceas pentru o juma de oră. Pică nașpa de tot. Ce ar putea face? Simplu. Să le spună curioșilor unde sunt și să se ducă singuri să le vadă. Atunci să vezi râsete și chiuieli. Deci, naseul cu … davai ceas. Parol.
Alunelu Cimbrișor
