– despre pompierii care dărîmă casa fără fum, sau de ce găinile pierd oricum –
Un lingău provincial de mîna a treia, ajuns premier la mîna a doua, are o erupţie bruscă de podoabe inghinale şi începe să scuipe mîna pe care mai ieri o pupa de zor. Un Dinu Păturică cu smartphone, hotărît să-l răstoarne pe jupînul-şef al haitei de prădători.
Asta ar fi, pe scurt, descrierea caftelii de mahala dintre gaşca lui Grindeanu şi cea a lui Dragnea. Nici vorbă de ” băieţi buni ” contra ” băieţi răi „, ori ” reformatori ” versus ” conservatori „, cum cred naivii tradiţionali, încurajaţi de manipulatorii de serviciu, vopsiţi în paznici ai progresului şi ai binelui public. Grindeanu a semnat ordonanţa 13, scrisă pentru Dragnea, cea care a scos în stradă sute de mii de protestatari, a pus PSD la colţ şi a scăzut procentele partidului. #Grindenel-Premierul-Minune a fost mereu Sordidel-Rozătorul-Minciune/Micţiune/Misiune. Restul e fum şi abureală.
Pe Dragnea îl ştim demult : un vechi vătaf de judeţ sărman, cu şcoala politică absolvită în PD, îmbogăţit ca un satrap de Teleorman, după modelul clasic, valabil şi în Vasluiul lui Buzatu, şi în Gorjul lui Mischie. Dacă DNA ar fi un corp de elită al procuraturii, nu un comando de comisari juridico-politici majoritari, ar fi avut un car de motive să-l trimită pe Dragnea în puşcărie – pentru mînării de milioane, nu pentru vina discutabilă de la referendum, soră cu WC-urile chinezeşti şi termopanele pentru care a fost condamnat satrapo-vizirul Năstase.
Dacă ne uităm mai atent la tabloul grotesc al războiului la baionetă dintre haitele pesediste, putem observa un fapt destul de evident : servilului premier Grindeanu nu i-au crescut ( brusc, deodată şi instantaneu ) accesorii masculine de tip politic, ci doar a fost injectat, treptat, cu testosteron. Iar felcerii lui, cu halate de doctori în politică, au o imagine clară şi nume concrete, dincolo de perdeaua străvezie ţesută pentru fraieri : timişoreanul Ilie Sîrbu, socrul lui Victor Ponta, şi ” Grupul de la Cluj „, vărul pesedist & civil al serviciilor de informaţii ale patriei. Da, ştiu, sînt agent al Rusiei dacă scriu aşa ceva, dar n-am nici o durere dorsală dinspre partea asta. De mult timp.
Apropo de Rusia : ştiu, sperietoarea moscovită are încă efect la oile carpatine. Da’ poate alde dom’ neo-tovarăş Dîncu inventează ceva mai suptil, dacă vor să-l demonizeze pe dujmanul Dragnea. Dom’ Vasile, ştim că ‘telectualii au tentaţia bîtei … da’, or’ş’cît, de la un poet ca matale, ficior de poet-ţăran bistriţean, avem pretenţii, totuş’ … Că de la un grof romînez ca Ioan Rus, slabă nădejde.
Ce s-o alege după moţiunea anti-Grindeanu chiar contează mai puţin, dincolo de faptul că guzganii i-au caftit pe dihori. Concluzia e deja clară şi veche : social-democraţi nulii au grija hălcii, nu a prostimii. Iar pînă la deznodămînt putem contempla, ca la teatru, şpagatul celor care încearcă să pună ouăle şi în coşul prădătorilor cu blană mai fină, şi în cel al rozătoarelor majoritare. Cum e cazul ex-deputatului ieşean Cristian Nechifor : vechi atîrnător al ” Grupului de la Cluj „, dar şi amic al primitivului Cosmin Ştefănescu, care tocmai l-a împins către revenirea pe scena pesedistă de Bahlui. Mde, ca romînul, imparţial.
Aaa, credeaţi cumva că toată vînzoleala asta turbată e pentru alde matale, năcăjiţii care asudă, zi de zi ? Îmi pare rău, ” Harap-Alb ” e doar o poveste.
Lucian Postu
