– despre tovarăşul monsieur Prelipcean, derectorul filarmonicii de pe Bahlui –
Praşu vas, nu vă izghiţ’ cu presupusu’ ori cu sudălmile : nu, nu vòi a pîngări statua unui munament al culturii bahluieze. Fi’n’că ‘mnealui, munamentul, s-a găinăţat de mult, singur & lui même, pe propriul soclu.
Da, e drept, a fost odată un violonist de elită, prima vioară a legendarului cvartet ” Voces „. Dar asta a fost. ” Şi niciodată n-o să vie iară „, cum scria un mega-monument ieşean şi românesc, unul adevărat. Mda, faza cu violonismul de elită era în vremurile cînd filarmonica ieşeană avea ca director un monument ieşean adevărat, dreptul întru pomenire Ion Baciu senior. Şi scriu asta în deplină cunoştinţă de cauză, ca unul care, băiet fiind, s-a întîlnit şi a vorbit cu neverosimil-de-firescul Ion Baciu senior, în vremurile cînd nefirescul era la putere. Şi părea să fie la putere pentru totdeauna.
Am pomenit de minunea de om care era Ion Baciu senior tocmai fiindcă filarmonica ieşeană e condusă, de prea mult timp, de cineva care e exact opusul acelui tată blînd, serios şi înţelegător. E drept : dacă în vremea comunismului ceauşist turbat mă miram că pot exista oameni ca Ion Baciu, acum nu mă mir că indivizi precum Bujor Prelipcean se eternizează în fotoliile de jupîni ai culturii. Fiindcă acum e vremea lor, a neo-activiştilor.
Da, în ciuda gloriosului său trecut artistic, Bujor Prelipcean e un neo-activist culturnic. Da, ” neo-activist „, se citeşte e’zact cum se scrie. Deosebirea faţă de ăia vechi e simplă : ca orice ” om de lume nouă „, musiu Buj’ a schimbat dosurile politice după cum a bătut vîntul – a fost şi pesedist gigi-nichitist şi pedelist băsist, dar mereu liber-schimbist dosist. Pentru binele filarmonicii, evidamente. Doar că filarmonica a rămas mereu, dincolo de noile azimuturi dorsale ale lu’ dom’ derector, tot o semi-ruină, plină de crăpături, schele şi spectrul dărîmării mereu clamate.
Ca orice negustor serios, nea domnu’ Buj’ s-a făcutără şi mason. O vreme, a fost şi mare bulibaş peste toată farmazoneria moldovinească. Dăcît că musiu suveran mare comandor, gradu’ trei’ş’trei şi alte pănărămi di ‘istea, a făcut compotul praf, cînd a fost vorba să producă oarece efect vizibil pentru mult-iubita lui filarmonică. Adică a făcut, dar numai un scaun tare. Deşi, pentru aşa un mare purtător di pestelcă & talangă ezoterică, n-ar fi fost deloc complicat să mişte ceva concret, cu ajutorul ” fraţilor ” din-toate-zările-uimiţi-vă.
A se slăbi cu veşnica poveste a proprietăţii catolice asupra clădirii filarmoniceşti. Chiar crede cineva că episcopul Gherghel e aşa de ortodox, ca să fi vrut transformarea filarmonicii în mini-mall, boutiqărit cu izmene scumpe şi botfori de lux ? Ori în altă trăsnaie care să ridice în capul Bisericii Catolice norodul culturalicesc şi teribel de pravoslavnic, monşer ? A se slăbi …
De ce scriu acum toate astea ? Din două motive. Primul : fiindcă violonistul Adrian Berescu nu mai e printre noi, din păcate. Deci nu mai are cine să mă roage să-l las pe Buj’ în plata domnulu’, aşa cleios cum e el. Da, nene Buj’, îi datorezi lui Adrian şi asta. Chiar dacă el, spre deosebire de alţii, s-a retras mult prea devreme.
Al doilea motiv e că m-am întîlnit zilele acestea cu un om de care mă leagă prietenia cu omul adevărat care a fost Adrian Berescu. Iar cu acest prilej mi-am amintit de feluritele mizerii ale unui munament cultural al tîrgului. Şi de cabotinismul lui cleios, atunci cînd se bate cu pumnul în chept, la emisiunile tv ale unui chelner pseudo-jurnalistic.
În rest, nimic nou sub soare : karajanii de toate calibrele iau potul, celibidachii rămîn cu adevărul. Dar asta nu mă poate opri să-i spun ceva simplu celui mai vînător dintre directori şi celui mai violonist dintre vînători : cînd eşti directorul filarmonicii şi îţi sună telefonul mobil în sala mare, la recitalul fratelui tău mai mic, restul e tăcere. Da, nea Buje, eram în sală, nu mi-a povestit nimeni asta.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
