Dan Cojocaru (Magic Pizza): ”Capitaliștilor români le lipsește educația în afaceri și mentalitatea de fi învingători”
Ionuț Sandu ( Rosini): ” Noi, românii, am investit profitul în mofturi și fițe și acum nu putem decât să ne plângem”
În primii ani de după 1990, mulți antreprenori inventivi și inovativi ori ”umblați pe afară” au găsit rețeta succesului, însă nu muți au reușit și să reziste la ceea ce avea să urmeze. Dan Cojocaru sau Ionuț Sandu sunt nume care nu spun mare lucru multor ieșeni, dar Magic Pizza și Rosini sunt branduri consacrate în oraș. Cei doi au muncit mult, au depășit obstacole care pentru alții au fost imposibile, și au reușit să reziste. Poveștile acestor afaceri le aflăm la ”Interviurile 7Est în oglindă” de la oamenii care au dus tot greul: Dan Cojocaru, patronul pizzeriei – restaurant Magic Pizza, și Ionuț Sandu, producătrul de mobilă tapițată Rosini.
- Descrieți începuturile în afaceri. De unde începe istoria firmei dumneavoastră și cum s-a născut ideea?
Dan Cojocaru: Istoria Magic Pizza a început în anul 1990, când am plecat în Anglia, unde am lucrat la o Companie Multinațională, cu peste 150 de restaurante, și de acolo s-a născut ideea acestei afaceri. M-am gândit, la training-urile la care mă ducea compania, că aș putea să-mi fac o pizzerie – restaurant aici, în Iași, orașul meu, cu care să mă adresez clienților cu produse asemănătoare celor din Anglia, produse care, la momentul acela, nu existau pe piața ieșeană. Aceasta a fost ideea de unde s-a plecat. După 5-6 ani, am revenit acasă și în anul 1996 am deschis primul restaurant Magic Pizza, în Campusul Universitar Tudor Vladimirescu, în spatele căminului T14, și iată, că acum, am ajuns la 21 de ani de activitate, Magic Pizza fiind unul dintre cele mai importante restaurante din orașul nostru.
Ionuț Sandu: Afacerea noastră a debutat în anul 2007, într-un magazin administrat de soția mea, și a avut ca obiect principal comerțul cu mobilier tapițat, de lux. Istoria noastră a început practic în momentul în care principalul nostru furnizor, în anul 2010, și-a închis porțile și, în același an, și multinaționala, cu profil financiar, la care lucram de 8 ani, a înregistrat o scădere majoră pe piața financiară. Ideea de afacere s-a născut atunci. Pentru o continuitate în viață trebuia să alegem calea străinătății sau să jucăm ultima carte: să începem producția de mobilier!!
- Care au fost cele mai grele momente ale companiei și cum ați reușit să depășiți respectivele hopuri?
Dan Cojocaru: Îmi amintesc că au fost multe momente grele în acești 21 de ani, dar am reușit să trecem cu bine. Unul dintre acestea, dacă a-ți dori să vi-l prezint, a fost acela când, după 5 ani de activitate, m-am despărțit de asociatul meu, a trebuit să împărțim restaurantul, brand-ul Magic Pizza rămânând la mine, pentru că a fost ideea mea, la fel și locația unde am început pentru prima oară activitatea. A fost un moment care pe mine m-a ținut în loc, un fel de partaj, ca într-un divorț, dar după câțiva ani ne-am revenit și am reușit să continuăm istoria Magic Pizza.
Ionuț Sandu: Pentru momentele grele din viața noastră de producător am avut un remediu la îndemâna: tinerețea noastră, perseverența și dorința de a reuși. Analizând anii trecuți, și petrecuți printre clienți, furnizori și nu în ultimul rând angajați, nu considerăm că am avut hopuri. Ne-am stabilit de la început planul de afaceri și atribuțiile fiecăruia în producție și am încercat, pe cât de posibil a fost, să respectăm pașii.
3. Brandul dumneavoastră are deja vechime și notorietate pe piața ieșeană. Cât de greu sau de ușor este să te poți impune ca firma autohtona în fața companiilor puternice sau a celor cu capital străin? Cum se poate supravețui în această junglă a afacerilor?
Dan Cojocaru: Firma noastră este una dintre cele mai vechi din oraș , noi mergând pe o unică firmă, nu am avut insolvențe, faliment și nici nu am schimbat firmele la fiecare locație pe care am avut-o, nefiind ușor, ca firmă autohtonă cu finanțare proprie, să ne impunem în fața companiilor cu capital străin venite în Iași. De asemenea, este foarte greu de supravețuit în acestă junglă a afacerilor pentru că alimentația publică, în general, este un domeniu greu, în care se muncește foarte mult. Este un spațiu de producție, dacă putem spune așa. Iar în ultimii ani, generațiile care au venit la angajare, pentru a presta munca de la pizzeria, sunt din ce în ce mai puține, personalul este foarte greu de recrutat, acesta nefiind calificat să lucreze conform cerințelor și stardandelor pe care le are Magic Pizza, și, de aceea, este foarte greu de supravețuit la aceste momente.
Ionuț Sandu: Acum vorbim despre afaceri. Dacă producția și tehnica am lăsat-o în seama soției mele, vânzarea – vârful de lance al afacerii noastre – a căzut în atribuția mea. Experiența din domeniul financiar m-a învățat că șansa reușitei în afaceri este de a face un singur lucru, și acela cap-coada. În acest sens ne-am specializat doar pe mobilier tapițat, lucrat pe comandă, și l-am vândut în magazinele proprii. Beneficiarul final era clientul nostru, nu au existat intermediari în relația noastră. Astfel, am avut posibilitatea să învățăm nevoile clientului și în timp am crescut calitatea, ergonomia și designul produselor noastre. Supraviețuirea a fost posibilă datorită acestei specializări pe nișa de mobilier tapițat la comandă, lucru destul de rar întâlnit în acest domeniu.
4. Companiile românești au suferit mai tot timpul: când aveau forță de muncă calificată nu aveau finanțare pentru dotări tehnologice; când s-a deschis accesul către finanțare nu mai avem forță de muncă. Parcă mereu suntem cu un pas în urmă sau în contratimp. Ce le lipsește capitaliștilor români pentru a fi în top?
Dan Cojocaru: Companiile din România au suferit mai tot timpul. În urmă cu 20 de ani, când aveam forță de muncă și oameni bine pregătiți pentru alimentația publică, din păcate nu aveam acces la finanțări să putem utila complet o bucătărie, începuturile fiind foarte grele. Eu, având ceva fonduri strânse din Anglia, am reușit să dotez cât de cât o bucătărie modernă, cu cuptoare pe gaz și curent, cu formatoare de pizza, cu malaxor, cu tot felul de alte utilaje necesare unei bucătării, făcând astfel față foarte bine tuturor problemelor de la vremea aceea. Pe măsură ce timpul a trecut, au apărut finanțările, au apărut dotările, dar, din păcate, cum am mai spus, forța de muncă a scăzut, oamenii calificați au devenit din ce în ce mai rari, și, din păcate, este foarte greu să răspundem și să satisfacem cerințele clienților din punct de vedere al servirii. Într-adevar, parcă suntem mai mereu cu un pas în urmă sau în contratimp.
Capitaliștilor români le lipsește, după părerea mea, pentru a fi în top, mentalitatea … mentalitatea de fi învingători, de a fi și de a ajunge numărul 1. Le mai lipsește „educația” pentru acest tip de afacere, pentru că, în alimentația publică, cel puțin în domeniul pizzeriilor, mereu trebuie să te pui la punct cu noutățile care apar pe plan european și mondial, mereu trebuie schimbat ceva, amenajările, meniul cât și modul de a te adresa clientului. Și cred că această lipsă de educație și această mentalitate, face ca noi, românii, să nu fim în topul capitaliștilor din alimentația publică.
Ionuț Sandu: Aici avem un subiect greu. Capitalismul românesc nu prea a respectat, în general, regulile de bază a sistemului economic. Când au avut forța de muncă și au înregistrat profit, acesta trebuia reinvestit, și, astfel, afacerea se dezvolta. Dezvoltarea afacerii duce la creearea de noi locuri de muncă și economia înregistreaza creștere. Noi, românii, am investit profitul în mofturi și fițe și acum nu putem decât să ne plângem.
În capitalism salariatul este cel care oferă servicii firmei, chiar dacă nu este proprietar, și el trebuie tratat egal și plătit indiferent dacă societatea înregistrează sau nu profit. Forța de muncă care lipsește la momentul actual a fost ”fugărită” în lume de cei care au înțeles prin capitalism o libertate economică.
Capitaliștii români sunt în top! Celor care doar tânjesc la un loc în top le lipsește din etica capitalismul noțiunea de plusvaloare, ceea ce este originea capitalismului.
5. Aflăm tot timpul, despre statele uniunii europene, cum acționeaza pentru a-și susține și proteja companiile; auzim despre faptul că în Europa, „statul” acționează ca un partener pentru mediul privat, îl ajută atunci când are probleme financiare și îl taxeaza doar atunci când este puternic și profitabil. Cum este statul roman: partener sau perceptor?
Dan Cojocaru: În România au fost și vremuri foarte bune, când, în primii ani de capitalism, legislația era mai permisivă, dacă pot spune așa. Pe măsură ce au trecut anii, din păcate, noi, am luat modelul legislației din Uniunea Europeană sau de peste ocean și nu am pus-o în practică exact cum se pretează pentru oamenii care lucrează la noi, pentru firmele care își desfășoară activitatea în România și atunci, fiecare organ de control care venea să efectuieze verificări și să pună lucrurile la punct, au perceput-o cum au vrut. Ne-au fost și parteneri, au fost și perceptori. Eu zic că este foarte greu, cu atâtea costuri pentru autorizații, cu atâtea taxe la stat. Este foarte greu, pentru un restaurant care nu face vânzări foarte mari, să supraviețuiască pe piața alimentației publice din România.
Ionuț Sandu: Statul român este perceptor. Nu putem vorbi deocamdată despre un partener și comparația cu statele europene nu face decât să ne amintească faptul că extinderea relațiilor capitaliste în numeroase state europene a început în secolul al XVII-lea. Noi acum vorbim de supraviețuire. Vedem cine rezistă!
- Știm despre tradiția companiei dvs, dar vrem să aflăm planurile de viitor. Care este viziunea dvs și ce plănuiți să faceți cu acest brand în următorii 5-10 ani?
Dan Cojocaru: Noi avem o tradiție mare, frumoasă, încercând în toți acești 21 de ani să fim pe placul consumatorului de pizza ieșean, am fost în lumea pizzeriilor, am încercat și sper ca și în continuare să mulțumim clienții. Încercăm zi de zi să facem un produs din ce în ce mai bun, să ajungă aproape de perfecțiune să inovăm permanent. Magic Pizza a fost prima pizzerie din oraș care a adus o matriță de cutii și a făcut primele livrări la domiciliu, am fost primii care au făcut pizza pe 4 diametre diferite și pe 3 tipuri de aluat. Noi am dictat trendul, și de aici s-au inspirat și au copiat celelate pizzerii.
Eu sunt puțin dezamăgit, mi-am restrâns activitatea, având la un moment dat 5 puncte de lucru și în acest moment rămânând doar cu unul singur, aici în Tudor Vladimirescu. Sunt și un pic circumspect pentru următorii 5-10 ani din punct de vedere al viitorului alimentației publice din Romania și vreau să spun doar atât și să nu dezvolt acest subiect.
Ionuț Sandu: Suntem o echipa tânără, serioasă, cu putere de muncă și mândri că suntem romani. Ne dorim să continuăm în aceeași formulă atât timp cât ne permite sănătatea. Nu visăm la extinderi fabuloase și nici la bogății necuvenite. Din păcate viziuni și vise nu ne permitem la momentul actual, suntem serioși și acest lucru ne recomandă.
- Ați fi dispus să renunțați la compania dvs? În ce condiții? Cum ar trebui să arate oferta pentru care ați renunța la afacere?
Dan Cojocaru: Dacă aș fi dispus să renunț la Compania mea …? Da… aș putea să renunț. Cum v-am spus și la început, după 27 de ani de alimentație publică, continui cu o muncă foarte grea, eu fiind și muncitor necalificat și cel care recepționează marfa și pizzer și manager și lucrător în sală sau la bucătărie și, câteodată, agent de livrări comenzi la domiciliu…. Nu știu , probabil am ajuns la un moment de saturație din cauza condițiilor vremurilor pe care le trăim în Romania, moment care ma face ca 90% să pot să mă despart de această afacere. Dar niciodată nu putem spune niciodată. Cred că dacă ceva se va schimba pentru a ajuta un microîntreprinzător în România, aș putea continua fără probleme și să ducem tradiția Magic Pizza mai departe. Cum ar trebui să arate o ofertă? Nu stiu… vă dați seama, că trebuie să fie o oferta care să-mi asigure o viață liniștită, de zi cu zi, mie și familiei mele… nici nu vreau să mă îmbogățesc , nici să sărăcesc, dar trebuie să fie o ofertă civilizată care să asigure existența familiei mele.
Ionuț Sandu: Nu există sumă pentru afacerea noastră. Lucrăm cu mare drag și suntem mulțumiți de rezultate. Este o afacere construită de noi și nu putem renunța pentru nici un fel de ofertă financiară.
Rareș Neamțu
