După ce am aflat că feciorul lui dom’ menistru de la justiție a avut antemergător către un post de la Universitate și trebușoara o pocnit în presă, domnia sa s-o vexat nespus de tare, mai, mai să-i ia de perciuni pe cei ce-o îndrăznit să scormonească, bașca pe cei ce ar îndrăzni să facă oarece control de la celălant ministeri. Dar s-o calmat și-o pus mâna pe telefon.
Întăi la șăfa comisiei de învământ, școale și catedre, adică doamna Camelia de la noi. Cum, de ce? Păi, nu e doamna Camelia, pe bune cu dom menistru Pop, că-i mai dă meditații la română, să nu rămână repetent și dom menistru poate să … cu controlu? Ș-apoi, pe fata lui doamna Camelia, cine-o făcut-o doftoroaie în drept? A? Asta ca să nu mai pomenim de o droaie de feciori, nepoți, cumetri și alte nurori, care-s bine mersi tot prin Copou la Universitate și deci încă unu … dărâmă edificiul? Aș!
Al doilea telefon o fost dat acasă.
Justiția surdă și cei șapte pitici
