În numărul de vară, revista „Dacia literară” a pregătit un dosar care și-a propus să cartografieze cultura ieșeană independentă, înțelegând prin „independent” ceea ce nu este instituționalizat și, implicit, ceea ce nu beneficiază de confortul unei finanțări publice constante. În cele ce urmează, prezentăm, prin intermediul lui Andrei Giurgia, proiectul Festivalului Serile Filmului Românesc.
Descrieți-ne, vă rugăm, proiectul! Cum, când și de ce v-a venit ideea unui astfel de proiect?
Serile Filmului Românesc s-au născut din ideea de a promova filmul românesc la adevărata lui valoare. Proiectul a fost gândit în anul 2009, iar în 2010 am reușit să organizăm, la Iași, prima ediție. Mereu am fost deranjat de faptul că noul val al cinematografiei din România era mult mai bine promovat, apreciat și analizat în străinătate, iar la noi aproape deloc. În străinătate filmul românesc era periat, iar la noi în țară aproape că aceste performanțe treceau aproape neobservate. Atunci, alături de colegii mei din Asociația Studenților Jurnaliști, am hotărât să punem pe hârtie această idee și a ieșit Festivalul Serile Filmului Românesc, singurul eveniment de acest gen dedicat în întregime cinematografiei din țara noastră. Ideea generală a fost – și ea s-a păstrat pe parcursul celor opt ediții de până acum – să aducem actori, regizori, scenariști față în față cu publicul cinefil, să existe un dialog constructiv, iar prin astfel de întâlniri să scăpăm de etichetele puse filmului românesc: că este prost, că tratează doar subiecte legate de comunism, ori că sunteul este sub orice critică. Aproape că am reușit acest lucru, iar publicul, încă timid, este deschis la dialog și vrea să afle căt mai multe despre cinematografia românească.
Cât de deschisă vi s-a părut piața culturală ieșeană pentru implementarea proiectului dvs.?
Piața culturală din Iași a fost și este foarte ciudată. Mereu te surprinde. Acum depinde în ce moment se află: poate fi în bine, ori reversul. La început, nu prea s-a înțeles ce este cu acest festival. Abia după a doua ediție, cei interesați de astfel de evenimente au înțeles menirea acestuia și au început să fie mult mai interesați de subiect. Aș putea spune că la început această piață a fost puțin reticentă, dar apoi lucrurile s-au îndreptat. Din punctul meu de vedere, mai sunt multe lucruri pe care piața culturală ieșeană ar trebui să le învețe pentru a tinde spre ceea ce ne dorim cu toții: un spațiu unde să ne susținem reciproc, nu să ne ignorăm.
Ce dificultăți ați întâmpinat în faza propriu-zisă de implementare?
Clar vorbim de dificultăți financiare. Aici este cheia. Prima ediție, în 2010, a avut un buget de 2.000 lei. Foarte puțin pentru ce am reușit noi atunci să facem. Am adus la Iași trei regizori, în trei zile: Tudor Giurgiu, Florin Șerban și Igor Cobileanski. Lucrul acesta nu s-a schimbat la următoarele ediții. Abia din 2015 și autoritățile au înțeles importanța unui astfel de eveniment unic în țară care a ajuns să aducă la Iași zeci de cineaști în fiecare an. Apoi ne-am lovit de public care nu era obișnuit cu astfel de evenimente tip festival. Și acum, în 2017, mai avem de lucrat la acest aspect: educație, respect și faptul că orice act artistic trebuie susținut și financiar prin cumpărarea de bilete.
V-ați asumat riscuri financiare?
Da. Altfel nici nu ajungeam să ducem la capăt opt ediții. Până în 2015 au fost cheltuieli pe care și noi, echipa, le-am acoperit pentru a nu rămâne cu facturi neachitate. A fost foarte greu în primii ani, având în vedere că fiecare membru al echipei se ocupă și cu altceva pe lângă festival, deoarece trebuie să supraviețuim din alte lucruri pe care le facem. Aceasta nu este soluția daca vrei să crești și să evoluezi. Sperăm să trecem cu bine de această barieră.
Există la Iași, în cultură, un mediu concurențial?
Există și nu există. Cel mai dificil lucru, în Iași, este să poți continua un eveniment și să nu dispară după două-trei ediții. Tot ceea ce intră în acest mediu ar trebui să colaboreze și să se susțină. Doar așa putem evolua și demonstra că se poate și la noi Iași. Așa vom scăpa de comparațiile cu ce se întâmplă în orașe precum Cluj, Timișoara, Sibiu sau Baia Mare. Mai avem de lucrat la acest capitol.
Se poate câștiga din cultură independentă la Iași?
Strict vorbind de Festivalul Serile Filmului Românesc, în acest moment nu se poate acest lucru. După opt ediții, noi am ajuns la nivelul să ne putem acoperi cheltuielile și să nu avem datorii. Este un mare pas.
Vorbiți-ne despre satisfacțiile – morale și, eventual, financiare – pe care proiectul vi le-a adus!
Despre satisfacțiile financiare nu avem ce spune, deoarece acestea nu sunt până în acest moment. Singurele satisfacții sunt legate strict de ceea ce se întâmplă în timpul festivalului la Iași. Întâlnirile, discuțiile și sfaturile de la invitații din festival sunt cele care rămân și ne determină să mergem mai departe. Mulți actori și regizori ne-au rugat să nu abandonăm acest eveniment, deoarece cinematografia românească are nevoie de el. Am rămas cu amintiri de la Sergiu Nicolaescu, Victor Rebengiuc, cu lacrimile și mulțumirile lui Stere Gulea, cu adevărata premieră a filmului Reconstituirea, cu o prezență a regizorului Mircea Daneliuc, de neuitat, sau cu aniversarea trofeului Palme d’Or obținut de regizorul Cristian Mungiu acum zece ani la Cannes cu filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.
