Marta Tomșa: ” Sunt foarte mulți fotografi fără niciun fel de calificare, dar care sunt foarte, foarte buni ”
Paul Pădurariu: ” Îmi place să citesc zilnic, să învăț și să “fur” câte o idee pe care să o transpun, în modul meu personal”
La fel ca și celelalte arte, fotografia a devenit o industrie. Și în acest caz vorbim despre artiști consacrați, profesioniști, kitsch sau impostori. Pe meleagurile noastre, banii de zi cu zi se câștigă din poze făcute la nunți. Asta este realitatea! Dar și aici vorbim despre profesionalism. Marta Tomșa și Paul Pădurariu ne-au povestit cum se câștigă acești bani, cât este de costisitoare această meserie, ce sacrificii presupune, dar și despre cum s-a născut pasiunea pentru fotografie. Răspunsurile celor doi le punem „în oglindă” la Interviurile 7Est.
- Când ați pus prima dată mâna pe un aparat foto? Cum v-a prins această pasiune? Ați fost autodidact sau ați furat meserie?
Marta Tomșa: Am început să fotografiez în primul an de facultate, când, am primit cadou un aparat Sony Mavica, care mergea cu dischete de calculator. Îmi aduc aminte că mergeam peste tot cu el și fotografiam tot ce-mi stătea în cale. Nu știu dacă „am furat” meserie, cert este că m-am inspirat foarte mult de la fotografii care îmi erau dragi și pe care îi admiram la acea vreme.
Paul Pădurariu: Prima dată am pus mâna pe un aparat foto în copilarie, făcând poze de familie, cu un Polaroid de pe vremea respective. Apoi, în facultate, am avut unul din primele aparate de fotografiat digitale cu care mi-am găsit un job la o revistă de timp liber, fotografiind diverse locații, în general restaurante ce își făceau publicitate în revista respectivă. Autodidact sau dacă am furat meserie? Ambele la un loc … și în continuare, îmi place să citesc zilnic, să învăț și să “fur” câte o idee pe care să o transpun, în modul meu personal.
- Când s-a transormat pasiunea în business?
Marta Tomșa: Pasiunea mea s-a transformat în business în anul 2006, când, o prietenă m-a rugat să-i fotografiez nunta mamei ei. De atunci m-am îndrăgostit de fotografia de eveniment și am decis ca, într-o buna zi, (care, din fericire, s-a dovedit a fi nu foarte îndepărtată) să pot să trăiesc doar din asta. 🙂
Paul Pădurariu: Pasiunea s-a transformat în business destul de repede, cu ajutorul multor oameni din jurul meu, ce au avut încredere în viziunea mea, în charisma mea, în modul meu de a vedea lumea, de a vedea frumosul din oameni.
3. Cât de greu este un astfel de business?
Marta Tomșa: Nu este ușor să lucrezi cu oamenii, însă este foarte frumos, prin urmare aș spune că nu e greu deloc acest tip de business. 🙂
Paul Pădurariu: Cât de greu este un astfel de business? Da… Este greu. Foarte greu. De afară pare foarte fain, frumos și chiar așa este. Este un “dreamjob” dacă i-aș putea spune așa, dar, în același timp, sunt și multe sacrificii de făcut, mult studiu, multe ore de antrenament, doar tu cu aparatul, multe ore doar tu și monitorul la partea de editare, multe nopți pierdute, multe deplasări, ca în orice aventură antreprenorială, cred eu… Pentru a avea succes, în orice domeniu, trebuie să fii dispus să faci sacrificii, să renunți la comoditate, să îmbrățișezi un drum cu suișuri și coborâșuri, cu riscuri dar și satisfacții imense în același timp.
- Pe piața ieseana există o sumedenie de persoane care prestează servicii fotografice. Multe dintre ele nu au nicio calificare în domeniu. Care este diferența dintre un pozar și un fotograf?
Marta Tomșa: Sunt foarte mulți care prestează servicii fotografice, fără niciun fel de calificare, care sunt însă foarte, foarte buni. Sunt copii care vin din urmă, care au un simț aparte și de la care, cred eu, avem cu toții de învățat.
Paul Pădurariu: Pot să mă abțin? Dar dacă ”trebe”, atunci să spunem câteva propoziții. Diferența dintre un pozar și un fotograf de nuntă, în anul 2017, o vezi și o simți de la primul contact, de la modul în care se îmbracă la încrederea pe care o are în el și în rezultatul muncii sale, sau, la modul în care poate lucra cu oamenii într-o maniera cât mai elegantă dar fermă în același timp. Și, bineînțeles, în majoritatea cazurilor, la echipamentul din dotare, dar aici nu e întotdeauna o regulă.
- Ce costuri presupune investiția într-un studio profesional? Cât de rentabilă este o astfel de investiție?
Marta Tomșa: Investiția este foarte mare, însă la fel sunt și serviciile fotografice pe care noi le oferim. Eu spun că este rentabilă o astfel de investiție.
Paul Pădurariu: Anul acesta, prin programul StartUp Nation s-au oferit 25.000 euro pentru studiourile foto. Eu nu am aderat la niciun program guvernamental sau European, dar în jurul acestei sume se învârte investiția inițială în echipamentele pentru un studio foto. Apoi apar cheltuielile curente care înseamnă chirie, utilități, angajați, impozite, taxe, etc. Dacă e rentabilă? Pentru mine, este.
- Cât de „pestriță” este clientela? Ce solicitări neobișnuite ați avut și pe care le-ați onorat?
Marta Tomșa: Sunt multe genuri de oameni. Eu cred că atragem ce suntem și de asta nu mi-am făcut niciodată griji din punctul acesta de vedere. Am avut însă și solicitări care nu erau pe gustul meu, solicitări pe care le-am refuzat politicos și asta datorită faptului că nu pot fotografia ceea ce nu văd și ceea ce nu simt.
Paul Pădurariu: Clienții mei cunosc munca mea înainte de a mă angaja. Așa că e destul de greu să spun că am avut solicitări neobișnuite. În viața de fotograf de oameni, cum îmi place mie să spun, te întâlnești cu neobișnuitul atât de des încât te întrebi dacă chiar este ceva neobișnuit în viața aceasta sau doar modul nostru de a ne raporta la o situație este neobișnuit.
- Care este cel mai tare proiect la care ați lucrat? Dar cel mai profitabil?
Marta Tomșa: Cel mai impresionat proiect pe care l-am avut a fost acum câțiva ani, când am fotografiat un tătic, care aștepta pe holurile spitalului, să-și vadă pentru prima oară fetița nou-născută. M-am trezit dimineața, am mers cu ei la maternitate și am documentat tot momentul acela minunat. A fost extraordinar și nu voi uita niciodată. Profitabile sunt multe, însă pe acestea nu mi le amintesc cu atâta ușurință. 🙂
Paul Pădurariu: Cel mai tare proiect la care am lucrat este ultima nuntă și cel mai tare proiect pe care îl voi avea, în viitorul apropiat, e prima nuntă ce o voi avea! Fotografia de studio este controlabilă, fotografia de fashion de asemenea, dar o zi de aproximativ 18 ore cu o medie de 200 de oameni ce trec prin fața obiectivului tău … controlează asta! Și de asta îmi iubesc meseria, mă simt binecuvantat că Dumnezeu mi-a aratat calea și mi-am găsit talentul.
Rareș Neamțu
