Ițic primește o scrisoare din Iași de la văru său după mamă: „Șalom, bre, Ițic, bre. Și faci? Cum îți merje clinica? Să știi că nu mai vin la tine la vară că nu-i nici un ghișeft. Aișe se trăiește cușher, măi Ițic și habar nu ai ce oameni de treabă sunt acuma pe ici, pe colo.
Dacă dai o parauă la unu, ți se întoarce de zece ori, fără să faci nimica, măi. Nu crezi? Și eu am pățit la fel. Păcat că nu-l știi pe dom director de la casa de asigurări. Ce om de comitet este. Măi, habar nu ai.
După ce-o scurtat fondurile la concurență, mi-o mărit plafoanele la clinică la mine, pentru simplu motiv că m-o invitat la masă și am plătit eu. Îți dai seama, măi Ițic? Ei, dacă mă ascultai când trebuia, acuma te servea și pe tine …
Aflați că Ițic s-o apucat de vândut ce mai are prin Haifa și se mută în România, dar nu la Iași, ca să nu facă concurență.
Șmil
