– despre caii de rasă , balegile lor și igiena obligatorie a grajdului –
“ Ce-i cu atîta FILIT în 7 est ? “, se vor întreba cei care, în locul unui festival de literatură, ar vrea mai mult Fuego, Adrian Păunescu sau DJ Nuștiucare. Simplu : fiindcă e vorba de ceva făcut cu mulți bani publici ; ceva realmente european, într-un oraș cu o mentalitate semi-asiatică ; ceva care era cît pe ce să se scufunde în mîlul bahluvian al presupusei “ capitale culturale a Romîniei “ ; ceva care riscă să fie mult prea parazitat de auto-suficiența și de rutina unora dintre membrii echipei organizatoare.
Da, echipa care a organizat prima ediție a FILIT a făcut ceva cu adevărat incredibil, în cele cîteva luni care au trecut de la aprobarea finanțării şi pînă la sosirea primului invitat. Iar erorile acelei prime ediţii, mai mari sau mai mici, aveau, într-o anume măsură, scuza timpului foarte scurt pe care ” părinţii fondatori ” l-au avut la dispoziţie.
Dar, dincolo de piedicile parşive puse de primitivii care au pus mîna pe butoanele finanţării, trebuie spus un lucru evident, pentru oricine gîndeşte cu mintea proprie, nu prin intermediari : există destule aspecte discutabile, generate chiar de echipa care organizează FILIT. Unele absolut inacceptabile, dacă rigorile europene sînt nu doar o lozincă, ci un sistem de referinţă real, care produce permanent efecte.
Nu e vorba de a căuta pete în soare. Ci de o regulă simplă şi sănătoasă, pentru cine vrea să nu ajungă infailibil precum papa, Nicolae Ceauşescu sau Nicolae Breban : ce e de lăudat, se laudă, ce e de criticat, se critică. Mai ales cînd culcatul pe lauri începe să devină evident. Şi sapă ( încet, dar sigur ) la rădăcina unui copac exotic, cu potenţial terapeutic.
Fiindcă acesta a fost, în esenţă, scopul FILIT : să-i vindece pe ieşeni, fie şi parţial, de boala întîietăţii absolute a stomacului asupra minţii. De molima pîinii şi a circului. De sindromul cîinelui pavlovian. De semi-sălbăticia în costum. Ar fi păcat ca această încercare absolut onorabilă să eşueze, încet-încet, în zona auto-adoraţiei şi a unui soi de neo-hram sfînto-paraschivic, populat doar cu mantre celebratoare şi depăşiri ale producţiei de participanţi la hectarul de scriitori furajaţi ( cine n-a înţeles ce-i cu producţia şi hectarul, să întrebe pe cineva care-a trăit în comunism ).
Pentru simpluţii cu pretenţii intelectuale, mai fac doar două precizări: anul trecut, 7 est a difuzat publicitate gratuită pentru FILIT. Şi pe site, şi în ediţia tipărită. Din proprie iniţiativă. Cine nu crede, îl poate întreba pe Dan Lungu, directorul-fondator al festivalului. Nu, echipa care editează acum 7 est nu-i aia care vroia publicitate plătită şi i-a atacat, ani la rînd, pe organizatori. Vă poate confirma Lucian Teodorovici, actualul manager al FILIT. Eventual.
Mizerii pe blazon
Prima ediţie FILIT a fost marcată de o mizerie grotescă : violenta propagandă anti-europeană şi anti-democratică făcută, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, de un invitat al festivalului – călugărul-scriitor Savatie Baştovoi. La graniţa slabă a UE, cu un predicator-propagandist provenind din Basarabia. Dar lucrul cel mai impardonabil a fost faptul că organizatoriii FILIT nu s-au delimitat de acea agresivă propagandă a invitatului lor, preferînd să ascundă mizeria sub covor, precum pisica. Iar scuza libertăţii de opinie nu ţine, atîta vreme cît violenta propagandă anti-europeană a fost plătită şi găzduită, cu maximă vizibilitate, de un eveniment finanţat din bani europeni.
Propagandistul pro-kremlinez Baştovoi nu e singurul invitat FILIT cu asemenea viziuni şi atitudini publice. Printre beneficiarii rezidenţelor FILIT se află şi Vasile Ernu, un negaţionist al crimelor stalinismului. La o emisiune de la televiziunea DIGI 24 Iaşi, Ernu a negat în mod evident genocidul din timpul dictaturii lui Stalin, declarînd că maximul de pedeapsă pentru adversarii regimului din acea perioadă era închisoarea. O declaraţie de un cinism incredibil, pentru care, într-o ţară decentă, autorul ar fi fost judecat şi ar fi primit o condamnare penală, ca pedeapsă pentru negarea existenţei milioanelor de victime pe care dictatura stalinistă le-a condamnat la moarte. Cel mai adesea, o moarte cruntă.
Numai că organizatorii FILIT au considerat că un reziduu moral precum Vasile Ernu merită invitat la Casa Pogor şi plătit din banii ieşenilor. Mai mult chiar : moderatorul emisiunii în care Ernu a făcut abjecta afirmaţie a fost şi el invitat anul acesta la FILIT, deşi a tăcut ca suinul în popuşoi, atunci cînd avocatul crimelor staliniste pleda pentru cauza dictatorului sovietic.
Tot anul acesta, pe lista mizeriilor crase s-a adăugat invitarea la FILIT a lui Dan Alexe, un personaj dubios, care şi-a bătut joc de ieşeni, ca membru al celebrei echipei ce a acoperit Iaşul de ridicol, pe bani mulţi şi publici, cu ocazia eşuării penibile a proiectului ” Iaşi, capitală culturală europeană „. Proiect finalizat prin situarea Iaşului în urma metropolei culturale Baia Mare. Şi printr-o serie de scuipaţi verbali pe care marele expert & scriitor Alexe i-a slobozit spre cei care au îndrăznit să pună nişte întrebări justificate.
Poate că organizatorii FILIT n-au aflat : cînd e vorba de bani publici, criteriul etic e important. Altfel, anul viitor îl putem invita la festival şi pe dictatorul din Coreea de Nord, doar fiindcă a scris o carte simpatică.
Muncă la normă, ca în fabrică
Pînă acum cîteva zile, la capătul cartierului Dacia, lîngă biserica ortodoxă, trecătorul care nu era prea grăbit putea zări, suspendat deasupra bulevardului, un banner subţire, care putea fi descris, pe scurt, printr-un singur cuvînt – chircit. Pe fîşia îngustă de muşama, montată cam aiurea, se puteau citi, cu oarecare dificultate, cîteva litere subţiri – FILIT. În rest, chiar şi cel care se oprea nu putea desluşi mare lucru. Întrebare : pentru ce-am plătit noi ? Care e logica acelui obiect atîrnat acolo doar ” ca să fie ” ? S-a gîndit vreo minte ageră, plătită din banii noştri, la ceva făcut cu cap ? La un slogan inteligent, scris mare, vizibil ? La mesaje diferenţiate pentru diversele segmente de public ? Oricît am fi de egalitarişti, Bularga nu-i Copou, totuşi.
Muşamaua cvasi-inutilă din Dacia e doar un exemplu. Situaţia e valabilă pentru o mare parte a afişajului exterior al FILIT. Şi pentru destule din machetele destinate presei scrise. S-a dus vreunul dintre organizatori ” în teren „, la faţa locului, ca să verifice tot afişajul şi să vadă cît de inutilă e cheltuirea banilor publici pe o muşama îngustă, atîrnată hăisa ? Ori asta se face doar cînd sînt bani privaţi, iar dacă sînt de la stat, merge oricum ?
Salată tip ” Cîntarea Romîniei „
Absolut jenantă e ” lipirea ” cu hurta la FILIT a unor evenimente fără nici o legătură cu festivalul, după modelul mediocrului Festival Internaţional al Educaţiei, moşit de ex-primarul Nichita. Unele dintre aceste evenimente oricum ar fi avut loc în acea perioadă, precum deschiderea stagiunii Filarmonicii. Altele sînt aduse la Iaşi de organizatorii lor din motive strict comerciale, precum tîrgul de carte, care ” parazitează ” FILIT dintr-un calcul negustoresc. Iar conferinţa lui Andrei Oişteanu despre evrei şi expoziţia despre muzeul de istorie al evreilor au legătură cu istoria, nu cu literatura. Altceva era dacă în centrul acestui eveniment erau Tzara, Blecher sau Fondane. Aşa, în locul lor au fost Oişteanu, Cioflîncă şi Cîntic. Ori poate asta era ideea ?
FILIT e suficient de amplu şi de prestigios, n-are nevoie de asemenea şmecherii ieftine, cu iz provincial, doar ca să poată raporta un număr mai mare de participanţi. Ori pentru ca unii organizatori să-şi rezolve anumite probleme personale, pe bani publici şi pe spinarea festivalului. Dar, dacă şefii de la FILIT cred că asta e calea, pot aranja un parteneriat cu Mitropolia, pentru Hramul Sfintei Paraschiva. În definitiv, unde au încăput rabinii treimii Oişteanu – Cioflîncă – Cîntic, încap şi popii ortodocşi.
Cum mîncăm icrele negre
În forma lui actuală, FILIT seamănă cu un ospăţ fabulos la hramul literaturii, după care urmează un an de mămăligă cu ceapă. Sau cu un cozonac a cărui coajă aurie e mai importantă decît miezul. Cinci zile pe an, ieşenii se întîlnesc cu mari scriitori ai lumii. Apoi, 360 de zile, rămîn aproape cu totul pe mîna mediocrilor cocliţi din turma lui Casian Maria Spiridon şi a lui Adi Cristi. Apoi : întîlnirile cu scriitori sînt spectacol para-literar. Literatura rămîne în cărţi, totuşi. Spectacolul omului viu, care a scris un text, poate fi doar o nadă, un cîrlig. Dar e altceva decît literatura.
Prin urmare : aşa cum, peste an, există rezidenţele FILIT, ar fi utile şi nişte întîlniri lunare cu cititorii, sub egida FILIT. Adică un mod de a arăta că lucrurile bune se fac permanent, nu în salturi. Şi mai utile ar fi, tot în cursul anului, nişte cursuri practice, inteligente, pe înţelesul tuturor, despre cum trebuie să înţelegem literatura. Cam cum făcea Leonard Bernstein cu muzica clasică, dacă pot pentru ca să zic aşa. Desigur, e emoţionant că nişte elevi din Chişinău vin să stea o noapte întreagă în cort, ascultînd cum nişte poeţi citesc poezii, pînă dimineaţa. Dar cred că, dincolo de PR şi placebo literar, poezia se citeşte de unul singur. Iar dacă cineva inteligent ne ajută s-o înţelegem mai bine, asta e mult mai important decît spectacolul literar dintr-un cort. Fie el friguros ori călduros.
Să nu uit : dacă tot au fost invitaţi la FILIT feluriţii propagandişti kremlinezi sau stalinişti, oare n-au avut habar organizatorii că un mare scriitor român, editat de cele mai mari edituri europene, e încă în viaţă şi în exil ? Paul Goma se numeşte. Iar un membru al Academiei Franceze, Eugen Ionesco, l-a numit ” un Soljeniţîn român „. Fiindcă a fost cel mai important militant anti-comunist din vremea dictaturii lui Ceauşescu. E bătrîn, da, dar există Skype, nu ? Sau la FILIT au loc doar anumite adevăruri, alea ” pe linie „, corecte politic ? Aşa se pare, şi e jenant pentru organizatori. Parafrazînd un banc: aşa tineri, şi deja veştezi.
În fine, nu ne rămîne decît să sperăm că bunul simţ al lui Lucian Teodorovici va prevala asupra şmecheriei ieftine a lui Florin Lăzărescu, chiar dacă cei doi şefi ai FILIT sînt vechi prieteni. Şi că întreaga echipă a festivalului, cu mediocrii şi inteligenţii săi, va înţelege că şi un cal care a cîştigat The Derby are nevoie de curăţenie în grajd.
Lucian Postu
